Munca la domiciliu în Codul Muncii
| Comentarii |
|
munca la domiciliu în Codul Muncii, potrivit art. 110 din Codul Muncii, prin contractele colective de muncă şi/sau prin contractele individuale de muncă se pot stabili şi alte condiţii specifice privind munca la domiciliu, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Lărgirea cadrului de reglementare a condiţiilor privind munca la domiciliu
[art. 110 alin. (2) C. muncii, republicat]
Elementul definitoriu al contractului individual de muncă la domiciliu îl reprezintă locul muncii, salariatul desfăşurând activitatea profesională la domiciliul sau reşedinţa sa. Clauzele specifice pe care trebuie să le conţină în mod obligatoriu contractul individual de muncă la domiciliu sunt prevăzute în cadrul art. 109 C. muncii, republicat:
• precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;
• programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său şi modalitatea concretă de realizare a controlului;
• obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Codului muncii, condiţiile specifice privind desfăşurarea muncii la domiciliu puteau fi stabilite numai prin intermediul contractelor colective de muncă 1 . în acest fel era îngrădit dreptul părţilor de a negocia în mod individual condiţiile de muncă la domiciliu, în ciuda faptului că derularea raporturilor de muncă în aceste condiţii ar fi reclamat o flexibilitate sporită.
în prezent, art. 110 alin. (2) C. muncii, republicat, permite negocierea unor condiţii specifice privind munca la domiciliu nu doar prin intermediul contractului colectiv de muncă aplicabil, ci şi prin intermediul contractului individual de muncă.
CONCLUZIE: Modificarea Codului muncii, în sensul acordării posibilităţii de negociere a unor condiţii specifice privind munca la domiciliu şi prin intermediul contractelor individuale de muncă reprezintă un real progres în domeniul asigurării flexibilităţii acestei relaţii speciale de muncă. Specificul deosebit al muncii la domiciliu nu este compatibil cu o reglementare rigidă, având în vedere procedurile complicate de încheiere şi modificare a contractelor colective de muncă.
Stabilirea prin contractul individual de muncă a unor clauze speciale privind derularea activităţii profesionale la domiciliu vine să completeze reglementarea legală, precum şi reglementarea contractului colectiv de muncă aplicabil, fără a putea deroga de la principiile enunţate în cadrul acestora.
