O altă teorie modernă a contractului: „solidarismul contractual”.
| Comentarii |
|
o altă teorie modernă a contractului: „solidarismul contractual”, ultimii 50 de ani au fost martorii a numeroase teorii legate de contract. între acestea, s-a remarcat şi cea a aşa-numitului „solidarism contractual”, specifică dreptului francez, dar receptată şi în dreptul românesc". Această teorie are semnificaţia, aşa cum o numesc chiar autorii săi, „unui principiu demonstrativ” al dreptului contractelor şi al soluţiilor pe care acesta le poate oferi. Adepţii acestor teze susţin, în principal, că reperele acestui principiu demonstrativ ar fi următoarele: a) în primul rând, tezele autonomiei de voinţă au omis analiza unui element fundamental constructiv al contractului şi anume, „interesul” părţilor contractante care este adevăratul „motor” al raporturilor contractuale; b) interesul părţilor funcţionează după următoarea formulă economico-juridică: odată emis consimţământul la încheierea unui contract, fiecare parte îşi asumă sarcina realizării interesului cocontractantului său -astfel, ambele părţi, încheind contractul, îşi manifestă încrederea reciprocă în realizarea „interesului comun” care se efectuează prin intermediul contractului; c) această realizare a „interesului comun” generează o stare de dependenţă reciprocă a părţilor contractului care transcende pretinsul „antagonism” susţinut de tezele autonomiei de voinţă - această stare de dependenţă reciprocă a fost numită de autorii tezei ca „solidarism contractual”; d) mai departe, solidarismul contractual ca teză funcţională menită să explice mecanismele contractuale, reprezintă şi o grilă a menţinerii unei stări de „echilibru contractual”, bazată pe aceeaşi idee a intereselor părţilor, echilibru care se realizează prin utilizarea a două principii care reprezintă corolarul tehnic al solidarismului: i. principiul proporţionalităţii5 (menit să asigure o repartizare corectă şi echitabilă a riscurilor contractuale şi a sarcinilor respectiv avantajelor care rezultă din contract); ii. principiul coerenţei contractuale (semnifică faptul că, atât clauzele contractului, cât şi comportamentele părţilor într-o accepţiune solidaristă, trebuie să nu se contrazică şi să se găsească într-o stare de naturală consecvenţă logică şi juridică).
Solidarismul contractual a generat interpretări din cele mai hazardate, depăşind cu mult cadrul demonstrativ descris mai sus. Fenomenul „hipertrofismului” contractual este unul din rezultatele acestui curent de gândire. De aceea, unii autori au denunţat meta-limbajul acestei teze în dauna explicaţiilor tehnice concrete şi lipsa sa de juridicitate autentică ca şi depăşirea limitelor raţionamentului rezonabil în anumite versiuni ale tezei.
