Obiectul asigurării

obiectul asigurării, obiectul asigurării îl reprezintă valorile patrimoniale sau nepatrimoniale care s-au asigurat: bunuri, răspundere civilă, credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare etc.

în doctrina de specialitate s-a atras atenţia că obiectul asigurării nu trebuie confundat cu obiectul contractului de asigurare. Bunăoară, atributele persoanei precum viaţa, sănătatea, capacitatea de muncă etc., pot fi asigurate, dar fiind scoase din circuitul civil nu formează obiectul contractului de asigurare, care constă în obligaţiile părţilor privind plata primei de asigurare şi a indemnizaţiei de asigurare.

De exemplu, obiectul specific al contractului de asigurare de răspundere civilă îl reprezintă tocmai răspunderea civilă a contractantului şi a persoanelor cuprinse în asigurare faţă de terţele persoane care, prin survenirea evenimentului asigurat, ar suferi un prejudiciu material sau de natură morală. Aşadar, obiectul asigurării de răspundere civilă nu se confundă nici cu riscul asigurat care, în concret, reprezintă despăgubirile datorate terţilor.

Se impune a fi reţinut că actualul cod civil face distincţie între obiectul contractului şi obiectul obligaţiei. Astfel, potrivit art. 1225 alin. (1) C. civ., obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale, iar prin obiectul obligaţiei se înţelege prestaţia la care se angajează debitorul [art. 1226 alin. (1) C. civ.].

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Obiectul asigurării