Obligațiile cumpărătorului
| Comentarii |
|
obligaţiile cumpărătorului, cumpărătorul are două obligaţii principale: să plătească preţul şi să preia lucrul vândut (art. 1719 Noul Cod Civil).
În afara obligaţiilor de mai sus, cumpărătorul mai are obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării (dacă nu s-a prevăzut altfel în contract).
Părţile pot însă stipula şi alte obligaţii pentru cumpărător în afara celor prevăzute „de drept”. De exemplu, ele pot introduce în contract obligaţia cumpărătorului de a asigura vânzătorului sau familiei acestuia (sau altor persoane) folosinţa lucrului în continuare, după transferul dreptului de proprietate.
1. Obligaţia de plată a preţului
Principala obligaţie a cumpărătorului este de a plăti preţul dobândirii lucrului (vânzătorului). Pentru dezvoltări, vedeți: Obligaţia de plată a preţului
2. Obligaţia de a prelua lucrul vândut
Cumpărătorul este obligat să preia (să ridice) bunul vândut la termenul stipulat în contract (art. 1719 lit. a Noul Cod Civil).
Când bunurile mobile nu au fost preluate în termenul convenit (care „sunt supuse deteriorării rapide sau deselor schimbări de valoare”), cumpărătorul este de drept în întârziere în privinţa preluării lor, „chiar dacă preţul a fost plătit, sau atunci când a solicitat predarea, fără să fi plătit preţul” (art. 1725 Noul Cod Civil).
Noul cod civil introduce şi o procedură de „executare directă' a bunului mobil nepreluat. Astfel, când cumpărătorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de preluare (sau de plată), „vânzătorul are facultatea de a depune lucrul vândut într-un depozit, la dispoziţia şi pe cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde” (art. 1726 alin. 1 Noul Cod Civil).
în situaţia de mai sus, cumpărătorul are însă, dreptul de a pretinde diferenţa dintre suma ce reprezintă cheltuielile achiziţionării bunurilor şi preţul convenit cu vânzătorul, precum şi la daune-interese, dacă este cazul (art. 1726 alin. 4 Noul Cod Civil).
3. Obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării
Pe lângă cele două obligaţii expres prevăzute de art. 1719 Noul Cod Civil, cumpărătorul mai trebuie să suporte şi cheltuielile vânzării.
Potrivit art. 1666 alin. 1 Noul Cod Civil, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumpărătorului. Astfel, „spezele vânzării” precum: cheltuielile propriu-zise ale actului, taxele de timbru şi de autentificare sau de publicitate imobiliară etc., sunt de regulă suportate de cumpărător.
Măsurarea, cântărirea şi cheltuielile de predare a bunului sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare şi transport de la locul executării sunt în sarcina cumpărătorului, dacă nu s-a convenit altfel.
De asemenea, cheltuielile aferente operaţiunilor de plată a preţului sunt în sarcina cumpărătorului. Dacă bunul trebuie transportat dintr-un loc în altul, vânzătorul trebuie să se ocupe de expediere, dar cheltuielile de transport sunt în sarcina cumpărătorului (art. 1667 Noul Cod Civil).
Menţionăm că regulile privitoare la suportarea cheltuielilor vânzării sunt supie-tive şi vizează numai raporturile dintre părţi.
Precizăm că regulile privitoare la suportarea cheltuielilor vânzării sunt cârmuite de voinţa părţilor (şi numai în lipsa unei stipulaţii contrare cad în sarcina cumpărătorului).
