Organizarea Parlamentului în România
| Comentarii |
|
Organizarea Parlamentului în România, în conformitate cu art. 61 alin. (2) din Constituţia României, Parlamentul are o structură bicamerală, fiind format din Camera Deputaţilor şi Senat.
Cele două camere sunt alese prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat. Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării.
Potrivit art. 63 alin. (1) din Constituţie, Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.
Prin Constituţie este interzis şi declarat nul orice mandat imperativ.
Exercitarea mandatului deputaţilor şi senatorilor începe la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate sau de deces.
Constituţia prevede incompatibilităţile calităţii de parlamentar. Astfel, nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat sau senator sau să exercite orice alte funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru ai Guvernului.
în exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii beneficiază de imunitate parlamentară. Ei nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate.
Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. în cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
Din punct de vedere al organizării interne, Parlamentul, organ colegial, are următoarele structuri: birourile permanente, grupurile parlamentare şi comisiile.
a) Birourile permanente. în conformitate cu art. 64 alin. (2) din Constituţie, fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului sunt, în acelaşi timp, şi preşedinţii birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor, respectiv Senatului.
Principalele atribuţii ale Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sunt:
- propun Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;
- solicită preşedintelui Camerei convocarea sesiunilor extraordinare;
- supun spre aprobare Camerei din care fac parte regulamentul acesteia, inclusiv propunerile de modificare;
- primesc şi distribuie proiecte de legi, propuneri legislative, rapoartele comisiilor parlamentare;
- întocmesc proiectele ordinii de zi a şedinţelor Camerei din care fac parte;
- organizează relaţiile Camerelor cu parlamentele altor state etc.
Printre atribuţiile Preşedinţilor Camerelor se numără:
- convoacă parlamentarii în sesiuni ordinare sau extraordinare;
- conduc lucrările şedinţelor;
- sesizează Curtea Constituţională atunci când aceasta trebuie să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, asupra constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaţionale, asupra regulamentelor Parlamentului sau când trebuie să soluţioneze conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice;
- reprezintă Camerele în relaţiile interne şi externe.
Interimatul la funcţia de Preşedinte al României este asigurat
în ordine, potrivit art. 98 din Constituţie, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.
b) Grupurile parlamentare. în conformitate cu art. 64 alin. (3) din Constituţie, „Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecărei Camere”.
în cadrul Camerei Deputaţilor pot fi constituite grupuri parlamentare din cel puţin zece deputaţi, iar la Senat din cel puţin şapte senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid sau aceleiaşi alianţe politice. Nu poate fi constituit decât un singur grup parlamentar de către deputaţii unui partid sau ai unei alianţe politice. Un senator sau deputat nu poate face parte decât dintr-un singur grup parlamentar. Deputaţii sau senatorii care au candidat din partea unei alianţe electorale şi fac parte din partide sau alianţe politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii. Deputaţii unor partide sau alianţe politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare.
Printre atribuţiile cele mai importante ale grupurilor parlamentare, amintim:
- propun candidaţi pentru alegerea preşedinţilor celor două Camere, a birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare;
- fac propuneri pentru comisia de validare a membrilor Parlamentului nou ales;
- propun membrii în comisii de mediere;
- pot cere modificarea ordinii de zi;
- prezintă amendamente care exprimă poziţia grupului;
- participă, prin reprezentanţii lor, la şedinţele birourilor permanente, precum şi la consultările politice.
c) Comisiile parlamentare. Articolul 64 din Constituţie precizează că fiecare Cameră îşi poate constitui comisii permanente şi îşi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.
Comisiile, din punctul de vedere al duratei activităţii lor, pot fi clasificate în comisii permanente, ele acţionând pe toată durata mandatului parlamentar, şi comisii temporare, înfiinţate pe o anumită perioadă de timp.
Organe interne de lucru ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, comisiile permanente au ca principale atribuţii:
- avizarea proiectelor de legi şi propunerilor legislative, precum şi a amendamentelor;
- efectuarea de anchete parlamentare;
- dezbaterea şi adoptarea unor hotărâri referitoare la probleme trimise de biroul permanent etc.
La nivelul Camerei Deputaţilor funcţionează următoarele comisii:
1. Comisia pentru politică economică, reformă si privatizare;
2. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci;
3. Comisia pentru industrii şi servicii;
4. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice;
5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale;
6. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic;
7. Comisia pentru muncă şi protecţie socială;
8. Comisia pentru sănătate şi familie;
9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport;
10. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă;
11. Comisia juridică, de disciplină si imunităţi;
12. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
13. Comisia pentru politică externă;
14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii;
15. Comisia pentru regulament;
16. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor;
17. Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi;
18. Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor tării;
19. Comisia pentru afaceri europene.
Comisiile permanente ale Senatului sunt:
1. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări;
2. Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital;
3. Comisia economică, industrii şi servicii;
4. Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală;
5. Comisia pentru politică externă;
6. Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului;
7. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
8. Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială;
9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport;
10. Comisia pentru sănătate publică;
11. Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă;
12. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi;
13. Comisia pentru egalitatea de şanse;
14. Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor statului;
15. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii;
16. Comisia pentru regulament;
17. Comisia pentru afaceri europene.
18. Comisia permanentă a românilor de pretutindeni.
Comisiile speciale se constituie în cadrul celor două Camere,
pentru analizarea unor acte legislative mai complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri.
Membrii comisiilor speciale rămân pe parcursul existenţei comisiei speciale şi membrii ai comisiilor permanente din care fac parte.
Comisiile de anchetă se constituie la cererea unei treimi din membrii fiecărei Camere şi au ca scop exercitarea controlului parlamentar. Pentru a-şi realiza scopul, comisiile de anchetă pot invita orice persoană care are cunoştinţe despre o faptă sau împrejurare de natură să servească la elucidarea problemei cercetate.
Comisiile de mediere se regăsesc, de regulă, în ţările cu parlamente bicamerale, având amândouă competenţe legislative. în ţara noastră, după revizuirea constituţională din anul 2003, au fost menţinute numai comisiile de mediere pentru adoptarea legilor constituţionale (art. 151 din Constituţia revizuită).
