Pedeapsa accesorie
| Comentarii |
|
pedeapsa accesorie, definiție - pedepsele accesorii sunt acele pedepse alăturate pedepselor principale cu închisoarea şi detenţiunea pe viaţă şi constau în interzicerea exercitării unor drepturi pe durata executării pedepsei principale, până la executarea totală a acesteia sau până când se consideră executată pedeapsa principală. Pedeapsa accesorie se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
Raţiunea pedepsei accesorii este dată de incompatibilitatea exercitării unor drepturi pe timpul executării pedepsei privative de libertate.
Pedeapsa accesorie îşi păstrează caracteristicile esenţiale din reglementarea anterioară, cu precizarea că aplicarea ei obligatorie a fost restrânsă. în timp ce sfera pedepsei accesorii facultative a fost semnificativ extinsă. Prin art. 404 alin. (5) C. proc. pen. s-a prevăzut obligaţia menţionării în dispozitivul hotărârii de condamnare că, în baza art. 65 din Noul Cod Penal, se interzic drepturile sau unele dintre drepturile prevăzute de art. 66 NCP.
în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de drept a exercitării următoarelor drepturi sau a unora dintre acestea [art. 65 alin. (2) C. pen.]:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României. în această situaţie, pedeapsa se pune în executare la data liberării condiţionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
în cazul închisorii, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la lit. a), b) şi d)-o) enumerate mai sus. a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară [art. 65 alin. (1) C. pen.].
Sub aspectul duratei, pedeapsa accesorie nu are limite proprii, ci le împrumută de la pedeapsa din care decurge.
Termenul de executare a pedepsei accesorii nu coincide întotdeauna cu cel al pedepsei principale, deoarece pedeapsa accesorie se aplică de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar uneori condamnatul poate fi reţinut sau arestat preventiv şi atunci este mai lungă pedeapsa principală decât cea accesorie. Cel mai adesea însă. pedeapsa accesorie are o durată în timp de aplicare mai lungă decât pedeapsa principală, deoarece executarea pedepsei accesorii începe la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dar executarea pedepsei principale poate începe mult mai târziu, dacă condamnatul se sustrage de la executare sau încarcerarea este amânată potrivit legii.
Pedeapsa accesorie este în fiinţă şi pe perioada întreruperilor de executare a pedepsei închisorii, pe timpul liberării condiţionate, al evadării. în cazul prescripţiei executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie are durata termenului de prescripţie.
În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă (art. 12 din Legea nr. 187/2012).
