Pluralitatea de creditori ipotecari
| Comentarii |
|
pluralitatea de creditori ipotecari, existenţa mai multor creditori ipotecari asupra aceluiaşi bun. În acest caz, oricare dintre ei este îndreptăţit să pornească executarea silită, în măsura în care creanţa sa ipotecară devine executorie, însă este posibil ca unii dintre aceşti creditori să fie interesaţi să execute silit garanţia, iar alţii, dimpotrivă, să fie interesaţi în executarea în natură a obligaţiei garantate şi în păstrarea garanţiei.
Pluralitatea creditorilor ipotecari este guvernată de principiul potrivit căruia oricare dintre creditorii ipotecari este îndreptăţit în egală măsură să pornească executarea silită. Acest principiu, deşi nu are o consacrare expresă, se desprinde din mai multe texte de lege ale noului Cod civil, cum ar fi: art. 2434 privind discuţiunea bunurilor mobile, art. 2438 privind dreptul oricărui creditor ipotecar de a prelua bunul, art. 2441 privind remiterea bunului ipotecat sau art. 2450 privind destinatarii notificării.
Aşadar, nici luarea în posesie, ca primă etapă a procedurii de executare silită, nu este nevoie să fie făcută neapărat de creditorul cu garanţia având rang prioritar, oricare dintre creditorii ipotecari având acest drept.
Din multitudinea situaţiilor ce pot exista, art. 2434 noul C. civ. reglementează doar situaţia în care un creditor ipotecar de rang inferior poate să se opună la urmărirea bunului care îi este anume ipotecat (deci şi la luarea în posesie a acestui bun de către creditorul ipotecar de rang superior), dacă au rămas bunuri mobile suficiente ipotecate în favoarea creditorului de rang superior pentru aceeaşi datorie, şi poate să ceară discuţiunea prealabilă în condiţiile art. 2295 noul C. civ.
O altă situaţie este aceea în care un creditor ipotecar de rang superior doreşte luarea în posesie a bunului care se află în posesia unui creditor ipotecar de rang inferior care începuse procedura de executare silită.
Problema interesează sub două aspecte, primul fiind acela al luării în posesie a bunului, iar cel de-al doilea aspect privind dreptul creditorului ipotecar de rang superior de a alege metoda de executare.
În privinţa primului aspect, în principiu, în virtutea caracterului real al dreptului de ipotecă, creditorul poate lua bunul în posesie de la orice terţ, deci şi din posesia oricărui alt creditor ipotecar, indiferent dacă este de rang superior sau inferior, însă, pe de altă parte, trebuie să avem în vedere prevederile art. 2441 alin. (2) noul C. civ., potrivit cărora, în cazul în care un creditor ipotecar a pornit executarea şi a luat în posesie bunul, nu va putea fi deposedat decât de un „creditor ipotecar de rang superior care a pornit, la rândul său, executarea, niciun alt creditor nu îi poate cere creditorului care a preluat bunul să i-l remită".
Din această analiză se desprind două consecinţe:
În primul rând, oricare dintre creditorii ipotecari poate prelua bunul în posesie, de la orice terţ, inclusiv de la un creditor ipotecar de rang superior, cu condiţia ca creditorul ipotecar de rang superior să nu fi pornit executarea silită. Această problemă prezintă interes practic în situaţia de concurs dintre un creditor ipotecar (care nu are posesia bunului ipotecat) şi un creditor gajist (de rang superior, posesor), dar care nu a pornit executarea silită sau a cărui creanţă nu este susceptibilă de executare silită.
în al doilea rând, în cazul în care un creditor ipotecar a pornit executarea şi a preluat bunul, nu poate fi deposedat decât de un creditor ipotecar de rang superior care a „pornit la rândul său executarea". După cum am mai arătat, începerea executării silite nu este condiţionată de îndeplinirea vreunor formalităţi speciale, până la momentul înscrierii avizului de executare şi a notificării privind modalitatea de executare aleasă singura dovadă a pornirii executării rămânând preluarea bunului. Astfel, se pune problema interpretării sintagmei „creditor de rang superior care a pornit la rândul său executarea", în condiţiile în care legea leagă dreptul acestui creditor de a prelua bunul din posesia creditorului de rang inferior care a început executarea de faptul pornirii executării.
Articolul 2454 noul C. civ., ce reglementează preferinţa creditorului ipotecar în ceea ce priveşte exerciţiul dreptului de a executa ipoteca, are în vedere (însă numai pentru a nu mai fi obligat la plata cheltuielilor de executare avansate de către creditorul de rang inferior) invocarea priorităţii drepturilor sale într-un termen rezonabil, fără a fi însă obligat ca, pentru exercitarea drepturilor sale, să înscrie un aviz de executare în arhivă.
În aceste condiţii, cun creditor de rang superior poate solicita preluarea bunului de la un creditor de rang inferior (care a început executarea) pe baza unei simple notificări prin care să îşi facă cunoscute intenţiile, nefiind obligat să facă dovada înscrierii unui aviz de executare în arhivă.
În privinţa ipotecilor, nu însă şi a operaţiunilor asimilate, pornirea executării, deci şi preluarea bunului, este condiţionată de existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi de învestirea contractului de ipotecă cu formulă executorie.
Creditorul ipotecar de rang superior are dreptul de a lua în posesie bunul ipotecat de la creditorul ipotecar de rang inferior care a început executarea până la data vânzării bunului în cadrul executării silite, tot
acesta fiind şi termenul până la care îşi poate exercita preferinţa la executare prevăzută de art. 2454 noul C. civ.
Aşadar, deşi orice creditor garantat poate lua (paşnic) în posesie bunul afectat garanţiei, în cazul în care mai mulţi asemenea creditori garantaţi intră în concurs, va fi preferat cel având rangul anterior.
În privinţa celui de-al doilea aspect, potrivit art. 2454 noul C. civ., un creditor ipotecar de rang superior va avea, pe lângă dreptul de a lua în posesie bunul, şi dreptul de a fi preferat creditorilor de rang inferior în ceea ce priveşte dreptul de a executa ipoteca, putând, cât timp bunul nu este vândut, să continue executarea începută sau să pornească o nouă executare, în acest ultim caz el având dreptul de a-şi exercita unul dintre drepturile prevăzute de art. 2435 noul C. civ.
Deşi preferinţa la executare poate fi exercitată până la vânzarea bunului, creditorul ipotecar de rang superior, dacă este notificat cu privire la executare, este obligat să îşi exercite acest drept, invocându-l într-un termen rezonabil, în caz contrar, fiind obligat să restituie cheltuielile făcute de creditorul de rang inferior.
