Principiul libertăţii contractuale comerciale în noul Cod Civil
| Comentarii |
|
principiul libertăţii contractuale, Particularităţile principiului libertăţii contractuale în raporturile comerciale. Libertatea în exprimarea voinţei la încheierea contractului. Libertatea probelor în litigiile comerciale. Libertatea soluţionării litigiului pe calea arbitrajului comercial. Îngrădirile principiului libertăţii contractuale în raporturile comerciale. Contractele de adeziune. Contractele cu clauze interzise de lege
Potrivit prevederilor art. 1.169 Noul Cod Civil, părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.
Principiul libertăţii contractuale ce guvernează formarea obligaţiilor civile este deopotrivă aplicabil şi obligaţiilor comerciale. Libertatea contractuală în materie comercială constă în dreptul unei persoane de a încheia orice contract, cu orice
partener şi cu clauzele pe care părţile le convin, cu singurele limite impuse de ordinea publică şi bunele moravuri.
Libertatea contractuală în activitatea comercială are anumite particularităţi şi priveşte nu numai raporturile contractuale la care participă întreprinzătorii particulari (comercianţi individuali ori societăţi comerciale), ci şi pe cele la care iau parte regiile autonome, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital de stat.
Particularităţile principiului libertăţii contractuale în raporturile comerciale
Principiul libertăţii contractuale are anumite particularităţi şi produce anumite consecinţe specifice pentru raporturile comerciale.
Libertatea în exprimarea voinţei la încheierea contractului
La fel ca şi obligaţiile civile, obligaţiile comerciale sunt cârmuite de principiul consensualismului, în sensul că orice contract se încheie în mod valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante. Principiul consensualismului este legiferat în mod expres de art. 1.178 noul cod civil potrivit căruia „contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”.
Spre deosebire de contractele civile, contractele comerciale sunt lipsite de formalism şi iau naştere prin modalităţi specifice, precum: scrisoare, telex, fax, verbal, telefonic, prin mijloace electronice etc. Aceste forme de manifestare a voinţei la încheierea contractului comercial sunt impuse, pe de o parte, de multitudinea contractelor pe care le încheie comerciantul şi, pe de altă parte, de celeritatea desfăşurării raporturilor comerciale. Din această cauză, forma scrisă a contractului este întâlnită destul de rar ca cerinţă de validitate a actului (cambia, cecul, biletul la ordin). în majoritatea situaţiilor, forma scrisă este cerută doar pentru proba contractului comercial, ca în cazul contractului de comision, contractului de consignaţie, contractului de agenţie etc.
Libertatea probelor în litigiile comerciale
Principiul libertăţii contractuale se extinde şi asupra regimului probator al obligaţiilor comerciale. Potrivit art. 46 C. corn., obligaţiile comerciale şi liberaţiunile pot fi dovedite cu mijloacele de probă admise în dreptul comun (în anumite cazuri chiar fără restricţiile impuse în dreptul comun), precum şi prin mijloace de probă specifice (facturi acceptate, corespondenţă comercială, registrele comerciale etc.). Rezultă că, în materie comercială, probatoriul este mult mai larg şi mai permisiv decât în raporturile civile.
Libertatea soluţionării litigiului pe calea arbitrajului comercial
în raporturile comerciale, părţile pot recurge la arbitrajul comercial pentru soluţionarea eventualelor litigii dintre ele. în chiar contractul pe care-l încheie, părţile pot prevedea o clauză (clauză compromisorie) prin care convin ca orice litigiu ivit în executarea contractului, nerezolvat pe cale amiabilă, să fie soluţionat pe calea arbitrajului comercial. Aceeaşi posibilitate o au părţile şi ulterior încheierii contractului, prin încheierea unui act separat, denumit compromis.
Îngrădirile principiului libertăţii contractuale în raporturile comerciale
Principiul libertăţii contractuale în materie comercială este supus unor îngrădiri prevăzute în mod expres de diferite norme speciale. îngrădiri ale libertăţii contractuale se întâlnesc, în principal, în trei categorii de contracte, respectiv în contractele dictate (de adeziune); în contractele cu clauze impuse de lege şi în contractele cu clauze interzise de lege.
Contractele de adeziune
Potrivit Codului civil, contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi, pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare (art. 1.175).
în accepţiunea Codului civil, clauzele impuse sau redactate de una dintre părţi sunt considerate clauze standard. Sunt clauze standard stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre părţi pentru a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte [art. 1.202 alin. (2) noul Cod Civil]. în conformitate prevederile Codului civil, clauzele negociate prevalează asupra clauzelor standard.
Atunci când ambele părţi folosesc clauze standard şi nu ajung la o înţelegere cu privire la acestea, contractul se încheie totuşi pe baza clauzelor convenite şi a oricăror clauze standard comune în substanţa lor, cu excepţia cazului în care una dintre părţi notifică celeilalte părţi, fie anterior momentului încheierii contractului, fie ulterior şi de îndată, că nu intenţionează să fie ţinută de un astfel de contract.
Regimul juridic al clauzelor standard este consacrat de art. 1.203 noul Cod Civil, potrivit căruia clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.
Clauzele standard sunt întâlnite în contractele de adeziune din domeniul de activitate supus monopolului, precum: furnizarea energiei electrice, apei şi gazelor; transporturi; asigurări; bancar, leasing şi alte modalităţi de finanţare etc.
Contractele cu clauze interzise de lege
Din categoria contractelor cu clauze interzise de lege fac parte contractele încheiate între comerciant şi consumator pentru care a fost adoptată Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.
Toate aceste îngrădiri ale libertăţii contractuale sunt concepute pentru respectarea ordinii publice şi pentru protecţia consumatorilor participanţi la raporturile comerciale.
