Preţul în obligaţiile specifice activităţii comerciale
| Comentarii |
|
preţul în obligaţiile specifice activităţii comerciale, specificul raporturilor comerciale se răsfrânge şi asupra determinării preţului, precum şi asupra monedei în care se face plata.
în raporturile comerciale, partenerii de afaceri urmăresc să-şi protejeze cât mai bine contraprestaţiile pe care le primesc în schimbul executării propriilor obligaţii. O modalitate de realizare a acestui deziderat o constituie stabilirea preţului produselor livrate, serviciilor prestate ori a lucrărilor efectuate într-o monedă cât mai stabilă pe piaţa valutară. însă, fixarea preţurilor în valută poate afecta situaţia monetară prin devalorizarea monedei naţionale, cu repercusiuni grave, inclusiv asupra destinatarului final al produselor, lucrărilor şi serviciilor, care este consumatorul. De aceea, este datoria fiecărui stat să-şi stabilească propria politică a operaţiunilor valutare, astfel încât să se evite deprecierea monedei naţionale şi dificultăţile de acces la produsele şi serviciile comerciale.
Regimul juridic al operaţiunilor valutare’ este consacrat de Regulamentul B.N.R. nr. 4/2005 privind regimul valutar. Potrivit reglementărilor privind efectuarea operaţiunilor valutare, pe teritoriul României, plăţile, încasările, transferurile şi orice asemenea operaţiuni între rezidenţi se realizează în moneda naţională (leu), cu excepţiile prevăzute de lege.
Normele legale nu interzic stabilirea preţului în contractele comerciale în monedă străină (euro, dolar etc.). Clauzele contractuale prin care preţul este exprimat în altă monedă decât leul sunt valabile şi acestea se interpretează în sensul că plata se va face în lei la cursul monedei respective stabilit de Banca Naţională a României în ziua efectuării plăţii
