Regulile generale privind încheierea contractelor în activitatea comercială
| Comentarii |
|
regulile generale privind încheierea contractelor în activitatea comercială, mecanismul încheierii contractului reglementat de noul cod civil se aplică deopotrivă şi contractelor din activitatea comercială, cu particularităţile impuse de specificul acestei activităţi.
La fel ca şi în cazul contractelor civile, încheierea contractului comercial presupune oferta de a contracta şi acceptarea ofertei. Aceasta înseamnă că, potrivit prevederilor art. 1.182 alin. (1) noul Cod Civil, şi în raporturile comerciale contractul se încheie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta.
Propunerea va constitui ofertă de a contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente pentru formarea contractului şi exprimă intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar [art. 1188 alin. (1) noul Cod Civil]. Oferta poate proveni de la persoana care are iniţiativa încheierii contractului, care îi determină conţinutul sau, după împrejurări, care propune ultimul element esenţial al contractului. în ceea ce priveşte forma ofertei de a contracta, potrivit art. 1.187
noul Cod Civil, oferta şi acceptarea trebuie emise în forma cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului.
Cum în majoritatea situaţiilor normele legale nu impun condiţii speciale de formă pentru validitatea contractului, oferta de a contracta şi respectiv, acceptarea pot îmbrăca orice formă, inclusiv forma verbală.
în legătură cu acceptarea ofertei vor fi avute în vedere prevederile art. 1.196-1.198 noul Cod Civil în consecinţă, orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, şi ajunge în termen la autorul ofertei. Tăcerea sau inacţiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părţilor, din practicile statornicite între acestea, din uzanţe sau din alte împrejurări.
în practică, sunt destul de frecvente situaţiile în care între partenerii de afaceri se stabilesc relaţii de durată, astfel încât acestea se înfăţişează ca veritabile uzanţe în procesul de perfectare a contractelor comerciale. De aceea, sunt numeroase cazurile în care obligaţiile comerciale iau fiinţă prin acceptarea tacită a ofertei de a contracta.
Se impune precizarea că, potrivit legii, (art. 1.197 noul Cod Civil), răspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci când: a) cuprinde modificări sau completări care nu corespund ofertei primite; b) nu respectă forma cerută anume de ofertant;
c) ajunge la ofertant după ce oferta a devenit caducă. Cu toate acestea, răspunsul destinatarului, exprimat în condiţiile de mai sus poate fi considerat, după împrejurări, ca o contraofertă.
Dacă părţile consimt, contractul poate lua fiinţă chiar dacă acceptarea ofertei are loc după expirarea termenului sau după ce oferta a devenit caducă, dar numai dacă autorul ofertei îl înştiinţează de îndată pe acceptant despre încheierea contractului (art. 1.198 noul Cod Civil).
Potrivit prevederilor art. 1.182 alin. (2) noul Cod Civil, este suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora unei alte persoane.
în activitatea comercială, datorită celerităţii raporturilor juridice şi a distanţei dintre părţile contractante, se uzitează forma simplificată a perfectării actelor juridice, în sensul că părţile se înţeleg asupra elementelor esenţiale ale contractului urmând să definitiveze ulterior detaliile. De pildă, în cazul contractului de vânzare-cumpărare se negociază în principal calitatea, cantitatea, preţul şi termenul de predare a bunurilor şi de plată a preţului, iar celelalte aspecte privind transportul bunurilor, suportarea cheltuielilor de încărcare, descărcare, transportul propriu-zis, asigurarea bunurilor pe timpul transportului, instrumentele sau modalităţile de plată etc., se stabilesc ulterior.
Dacă părţile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana căreia i-a fost încredinţată determinarea lor nu ia o decizie, instanţa va dispune, la cererea oricăreia dintre părţi, completarea contractului, ţinând seama, după împrejurări, de natura acestuia şi de intenţia părţilor [art. 1.182 alin. (3) noul Cod Civil].
în sfârşit, în ceea ce priveşte momentul şi locul încheierii contractului, potrivit art. 1.186 noul Cod Civil, contractele specifice activităţii comerciale se încheie în momentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile. De asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.
Momentul încheierii contractului este important pentru determinarea legii aplicabile, aprecierii asupra condiţiilor de validitate a contractului, pentru stabilirea datei de la care se produc efectele juridice, mai ales în cazul contractelor cu executare dintr-o dată (uno ictu) etc.
Tot astfel, în ceea ce priveşte locul încheierii contractului, Codul civil leagă anumite consecinţe de acest aspect.
Cu titlu de exemplu, evocăm prevederile art. 1.662 noul Cod Civil potrivit cărora în contractul de vânzare-cumpărare preţul poate fi determinat şi de către una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului părţilor. Atunci când persoanele astfel desemnate nu determină preţul în termenul stabilit de părţi sau, în lipsă, în termen de 6 luni de la încheierea contractului, la cererea părţii interesate, preşedintele judecătoriei de la locul încheierii contractului va desemna, de urgenţă, în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, un expert pentru determinarea preţului. Remuneraţia expertului se plăteşte în cote egale de către părţi. Dacă preţul nu a fost determinat în termen de un an de la încheierea contractului, vânzarea este nulă, afară de cazul în care părţile au convenit un alt mod de determinare a preţului.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1.720 noul Cod Civil, în lipsa unei stipulaţii contrare, cumpărătorul trebuie să plătească preţul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi de îndată ce proprietatea este transmisă.
