Regimul juridic al dobânzilor
| Comentarii |
|
regimul juridic al dobânzilor, Definiția dobânzii. Curgerea de drept a dobânzilor în obligaţiile comerciale. Dobânda legală. Dobânda convenţională. Regimul juridic al dobânzilor în cazul obligaţiilor ce nu au ca obiect plata unor sume de bani. Anatocismul şi plata anticipată a dobânzilor. Corelaţia dintre dobânzi şi daunele-interese. Corelaţia dintre dobânzi şi penalităţi
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, s-a redefinit regimul juridic al dobânzilor prin adoptarea unor reglementări care diferă ca substanţă de reglementările anterioare în materie. Aceste reglementări privesc aspecte precum: noţiunea de dobândă, momentul de la care curg dobânzile, dobânda legală, dobânda convenţională, anatocismul şi plata anticipată a dobânzilor, corelaţia dintre dobânzi şi daunele-interese, corelaţia dintre dobânzi şi penalităţi etc.
Definiția dobânzii
Regimul juridic actual al dobânzilor este reglementat de Codul civil şi de O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar. Aşa cum rezultă şi din titlu, O.G. nr. 13/2011 reglementează două categorii principale de dobândă, respectiv dobânda legală remuneratorie şi dobânda penalizatoare pentru obligaţii băneşti. Fiind reglementate de lege, cele două categorii de dobânzi sunt dobânzi legale, dar acestea pot fi stabilite şi de către părţile contractante, situaţie în care poartă denumirea de dobânzi convenţionale.
în înţelesul ordonanţei, dobânda remuneratorie este dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei. După cum se observă,
dobânda remuneratorie reprezintă dobânda datorată de către debitor cu titlu de preţ al folosinţei capitalului creditorului.
In schimb, dobânda penalizatoare este dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă. Aşadar, dobânda penalizatoare are natura juridică de daună moratorie, fiind datorată de către debitor pentru neplata la scadenţă a sumei de bani pe care trebuie să o remită creditorului. Sumele datorate pot proveni din diverse operaţiuni juridice, vânzare-cumpărare, locaţiune, leasing, împrumut, prestarea unor servicii sau lucrări etc., în funcţie de obiectul raporturilor juridice
Se impune precizarea că, în accepţiunea juridică a O.G. nr. 13/2011, dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă priveşte atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare. în sfârşit, potrivit ordonanţei, prin dobândă se înţelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului.
în raporturile comerciale, dobânzile sunt supuse unor reguli speciale care privesc: momentul curgerii dobânzilor; modul de calcul şi de aplicare al dobânzilor; cumulul dobânzilor cu daunele-interese.
Curgerea de drept a dobânzilor în obligaţiile comerciale
Sub reglementarea Codului comercial, art. 43 dispunea: „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”. Regula curgerii dobânzilor consacrată de Codul comercial era diferită de cea reglementată de art. 1.088 vechiul Noul Cod Civil, potrivit căreia, în obligaţiile civile, dobânzile erau datorate din ziua cererii de chemare în judecată.
Codul civil actual consacră anumite reguli speciale cu valoare de principii deosebit de importante pentru raporturile juridice specifice activităţii comerciale.
în raporturile specifice întreprinderilor comerciale, în anumite situaţii îndeplinirea cu exactitate şi promptitudine a obligaţiilor este deosebit de importantă pentru creditor. De aceea, în raporturile comerciale se operează cu noţiunea de «termen esenţial» în executarea obligaţiilor. Termenul esenţial poate rezulta din voinţa părţilor (de exemplu, în cazul contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul achiziţionează marfa cu scopul de a o revinde) sau din natura obligaţiei (de exemplu, aceasta constă în predarea unor bunuri de sezon), iar întârzierea în ambele cazuri generează pagube importante creditorului. Tot astfel, executarea obligaţiilor ce constau în plata unor sume de bani este esenţială pentru raporturile de afaceri, ştiut fiind faptul că, în comerţ, banii sunt frugiferi, iar neplata lor poate cauza dificultăţi financiare grave în patrimoniul părţilor, inclusiv riscul declanşării procedurii insolvenţei.
Din acest motiv, dintre cazurile reglementate de art. 1.523 noul cod civil privind situaţiile în care debitorul se află de drept în întârziere, în raporturile comerciale de mare însemnătate juridică sunt cele care privesc termenul esenţial în executarea obligaţiilor şi obligaţia de plată a unei sume de bani, asumată în exerciţiul unei întreprinderi. Prin urmare, când părţile prevăd în mod expres că prin simpla ajungere la termen debitorul se află în întârziere, precum şi când obligaţia are ca obiect plata unei sume de bani contractată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, debitorul nu mai trebuie notificat, deoarece este considerat de drept în întârziere dacă nu-şi exe
cută obligaţia faţă de creditor. Se impune a fi reţinut că, potrivit art. 1.523 alin. (4) noul Cod Civil, cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor. Orice declaraţie sau stipulaţie contrară se consideră nescrisă.
Principalele efecte juridice ale întârzierii obligaţiilor băneşti sunt prevăzute de art. 1.535 noul Cod Civil şi de art. 2 din O.G. nr. 13/2011. Astfel, art. 1.535 noul Cod Civil statuează că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în completarea acestei reguli, O.G. nr. 13/2011, în art. 2 dispune că, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Aşadar, astfel cum rezultă din interpretarea normelor mai sus reproduse, obligaţiile ce au ca obiect plata unei sume de bani, asumată în exerciţiul unei întreprinderi comerciale, produc dobândă de drept de la scadenţă. Aceasta înseamnă că debitorul obligaţiei de plată a unei sume de bani contractată în exerciţiul activităţii specifică unei întreprinderi comerciale va plăti dobânzi de la scadenţă fără să fie necesară punerea în întârziere a acestuia.
Se impune a fi reţinut că, deşi potrivit Codului civil dobânzile curg de drept de la scadenţă, ele trebuie cerute de creditor, neputând fi acordate din oficiu de către instanţă.
Pentru curgerea de drept a dobânzilor este necesar ca obligaţia debitorului să constea din plata unei sume de bani, obligaţia să fie lichidă (cuantumul sumei să fie determinat) şi obligaţia să fie exigibilă.
în legătură cu efecte juridice ale întârzierii debitorului în executarea obligaţiilor, evocăm şi prevederile art. 1.525 noul Cod Civil care stipulează că debitorul răspunde, de la data la care se află în întârziere, pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, cu excepţia situaţiei în care cazul fortuit îl liberează pe debitor de însăşi executarea obligaţiei.
Dobânda legală
Aşa cum am precizat în cele de mai sus, potrivit actualelor reglementări, dobânda este legală când se plăteşte în temeiul legii şi este convenţională când se datorează în baza unor clauze contractuale exprese. Regimul juridic al dobânzii legale este consacrat de O.G. nr. 13/2011, care prevede în art. 2 că, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Potrivit aceleaşi ordonanţe, pata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României. Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la
nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale. în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul Codului civil, rata dobânzii legale se stabileşte diminuat cu 20% (art. 3 din O.G. nr. 13/2011). în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica. în raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an (art. 4 din ordonanţă).
în legătură cu dobânzile legale, trebuie avute în vedere şi prevederile Codului civil în materie. Astfel, art. 1.535 alin. (2) noul Cod Civil dispune: „dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă&"
Potrivit legii, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.
Dobânda convenţională
O.G. nr. 13/2011 prevede, cu valoare de principiu, că părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti. Se observă că libertatea convenţională priveşte atât dobânda remuneratorie cât şi dobânda penalizatoare. Potrivit art. 6 din ordonanţă, dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. în lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.
Cuantumul celor două categorii de dobânzi diferă după cum raporturile decurg sau nu din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ. Astfel, potrivit prevederilor art. 5 din O.G. nr. 13/2011, în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) noul Cod Civil, dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. Legea declară nulă orice clauză prin care se încalcă regula de mai sus. în acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală. Valabilitatea nivelului dobânzii convenţionale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării.
Regimul juridic al dobânzilor în cazul obligaţiilor ce nu au ca obiect plata unor sume de bani
în reglementarea actuală a Codului civil, debitorul poate fi obligat la plata dobânzilor şi pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor care nu au ca obiect plata unor sume de bani. în acest sens, art. 1.536 noul Cod Civil statuează că în cazul altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere, asupra echivalentului în bani al obligaţiei, cu excepţia cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei.
Se observă că, pentru calculul dobânzilor este necesară evaluarea în bani a prestaţiei neexecutate la termen de către debitor. De pildă, în cazul contractului de vânzare-cumpărare, pentru întârzierea vânzătorului de predare a bunurilor ce
constituie obiectul vânzării, dobânda va fi datorată prin raportare la preţul bunurilor ce trebuie predate.
Anatocismul şi plata anticipată a dobânzilor
Anatocismul înseamnă cumularea dobânzilor pentru o anumită perioadă cu capitalul şi aplicarea în continuare a dobânzilor asupra întregii creanţe. Potrivit prevederilor art. 8 din O.G. nr. 13/2011 dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Cu toate acestea, dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens, după scadenţa lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an. De asemenea, potrivit ordonanţei, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi.
în ceea ce priveşte plata anticipată a dobânzilor, O.G. nr. 13/2011 permite acest lucru, dar numai pentru dobânda remuneratorie. Regula este consacrată de art. 7 care dispune: „Plata anticipată a dobânzii remuneratorii se poate efectua pe cel mult 6 luni. Dobânda astfel încasată nu este supusă restituirii, indiferent de variaţiile ulterioare.&" Prin urmare, se poate face plata anticipată a dobânzii dar numai a celei remuneratorii şi pentru un termen de cel mult 6 luni.
Corelaţia dintre dobânzi şi daunele-interese
în raporturile obligaţionale se pune problema dacă creditorul unei sume de bani, pe lângă dobânda legală sau convenţională, mai are dreptul şi la alte daune-inte-rese. O.G. nr. 13/2011 nu dă un răspuns la această problemă, în schimb, art. 1.535 alin. (3) noul Cod Civil prevede că, dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Aşadar, Codul civil permite cumulul dobânzilor cu despăgubirile datorate pentru prejudiciul creat ca urmare a întârzierii executării unei obligaţii băneşti, dar numai pentru dobânda moratorie, adică în accepţiunea O.G. nr. 13/2011, dobânda penalizatoare, şi numai dacă aceasta nu este mai mare decât dobânda legală. în concret, potrivit dispoziţiilor legale de mai sus, este posibilă cumularea dobânzilor cu despăgubirile în cazul obligaţiilor băneşti dar numai când părţile nu au stabilit o dobândă convenţională sau când aceasta nu depăşeşte cuantumul dobânzii legale.
Un caz expres în care legea prevede cumulul dobânzilor cu prejudiciul este întâlnit în materie de societăţi comerciale, unde asociatul care întârzie în vărsarea aportului în numerar datorează dobânzi şi despăgubiri faţă de societate [art. 65 alin. (2) din Legea nr. 31/1990]; aceeaşi este soluţia şi în cazul aportului în creanţe [art. 84 alin. (2) din Legea nr. 31/1990].
Corelaţia dintre dobânzi şi penalităţi
Părţile stipulează adesea în contractele pe care le încheie diferite clauze prin care prevăd obligaţia debitorului la plata unui procent din creanţă (0,15%; 0,50%; 1% pe fiecare zi de întârziere). Codul civil consacră unele reguli speciale privind
clauza penală în contracte'. Astfel, potrivit prevederilor art. 1.538 noul Cod Civil, clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale. în ceea ce priveşte valabilitatea clauzei penale, art. 1.540 noul Cod Civil prevede că nulitatea obligaţiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale. în schimb, nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligaţiei principale.
Potrivit legii, în caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală. Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. Creditorul poate cere însă executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu.
Aşa cum rezultă din conţinutul normelor legale de mai sus, în cazurile în care în contract există clauze ce stabilesc penalităţi în sarcina debitorului pentru fiecare zi de întârziere sau pe altă unitate de timp, aceste penalităţi nu pot fi cumulate cu dobânzile. Fiind tot daune-interese de întârziere, ca şi dobânzile, penalităţile nu se pot cumula cu acestea deoarece s-ar realiza o dublă reparaţie pentru aceeaşi abatere de la prevederile contractului.
în schimb, Codul civil consacră principiul cumulului penalităţilor cu executarea în natură, dar numai când acestea au fost convenite pentru neexecutarea obligaţiei la timp sau în locul stabilit. Astfel, potrivit art. 1.539 noul Cod Civil, creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit. în acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei.
Clauza penală fiind rezultatul voinţei părţilor, nu poate fi modificată pe cale judecătorească decât în două situaţii speciale. în concret, este vorba de art. 1.541 noul Cod Civil, potrivit căruia instanţa nu poate reduce penalitatea decât atunci când: a) obligaţia principală a fost executată în parte şi această executare a profitat creditorului; b) penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului. în acest din urmă caz, penalitatea astfel redusă trebuie însă să rămână superioară obligaţiei principale. Orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă.
în sfârşit, trebuie menţionat că actualul Cod civil se preocupă şi de regimul juridic al clauzei penale în obligaţiile indivizibile şi în obligaţiile divizibile. Regulile care guvernează clauza penală în obligaţiile divizibile şi indivizibile sunt cuprinse în art. 1.542-1.543 noul Cod Civil
în conformitate cu prescripţiile textelor de lege precizate, atunci când obligaţia principală este indivizibilă, fără a fi solidară, iar neexecutarea acesteia rezultă din fapta unuia dintre codebitori, penalitatea poate fi cerută fie în totalitate celui care nu a executat, fie celorlalţi codebitori, fiecăruia pentru partea sa. Debitorii păstrează dreptul de regres în contra celui care a provocat neexecutarea.
în cazul în care obligaţia principală este divizibilă, penalitatea este, de asemenea, divizibilă, fiind suportată numai de codebitorul care este vinovat de neexe-cutare şi numai pentru partea de care acesta este ţinut. Regula nu se aplică atunci când clauza penală a fost stipulată pentru a împiedica o piaţă parţială, iar unul dintre codebitori a împiedicat executarea obligaţiei în totalitate. în acest caz, întreaga penalitate poate fi cerută acestuia din urmă, iar de la ceilalţi codebitori numai proporţional cu partea fiecăruia din datorie, fără a limita regresul acestora împotriva celui care nu a executat obligaţia.
Citește mai mult
mutasem si deci nu am stiut de acest debit.Apoi la vreo 9 ani la o alta adresa unde nu locuiam si la 16 ani la o adresa pe care au gresit-o ei caci au trimis-o in str.Muzelor in loc de Murelor.Deoarece la momentul cand mi-au luat fara sa fiu notificat si fara sa semnez de luare la cunostinta am facut un proces contra executarii silite caci mai vroiau vreo 9000 de lei.,asta in iunie 2013.Dupa 3 ani am aflat ca am pierdut procesul.Am facut recurs si la 1 an l-am pierdut si pe acesta iar asta a fost acum un an.Nici pana acum nu s-a redactat decizia si nu am primit nimic de la judecatorie.Cei de la ANAF ma someaza ca vor sa-mi execute silit casa daca nu le dau restul de 9000 de lei.Mentionez ca in ultimii 9 ani nu am nici un venit si ma intretin din economii si din niste bani mosteniti de la mama.Si uitati cum dupa 21 de ani ANAFul zice ca le datorez bani,eu cred inca ca acel caz este prescris.Dar undeva am auzit ca daca ai o datorie la stat dobanda nu poate depasi suma initiala adica de exemplu daca le datorezi 1000 de lei dobanda nu poate fi mai mare de 1000 de lei adica total 2000 de lei.Poate ma ajuta cineva cu un sfat ca sunt disperat.Multumesc din suflet.Întrebarea cred ca e relevanta pentru a putea decide ce tip de dobândă se aplică: remuneratorie sau penalizatoare.
Citește mai mult
REPUBLICATA , RATA DOBINZII LEGALE SE STABILESTE POTRIVIT PREVEDERILOR ALIN 1 RESPECTIV ALIN 2 , DIMINUAT CU 20% ? Va rog , ma poate ajuta cineva , practic , in ce situatii de contracte se aplica aceasta prevedere ? In speranta unui raspuns rapid, multumesc tuturor specialistilor! Astept raspuns la email viorica.grasu@gmail.com. Tel. 0722579289