Puterea de stat - exercitarea și separația puterilor
| Comentarii |
|
puterea de stat - exercitarea și separația puterilor, 1. Exercitarea puterii de stat. Separația puterilor 2. Trăsăturile puterii de stat
În perioada prestatală, puterea aparținea de regulă unui conducător unic, sprijinit de un grup minoritar, alcătuit de obicei prin legături de sânge. Superstițiile, tabuurile, idolatria erau adevărați factori de manipulare a membrilor comunității. Puterea prin care se înfăptuia autoritatea era guvernată de acești factori. În acea perioadă oamenii erau mânați de un instinct de autoconservare spre a forma o comunitate.
Odată cu trecerea de la comunitatea primară și naturală la societatea bazată pe o populație stabilă, în limite teritoriale clar definite și guvernată de legi, individul dobândește unele atribute noi: membru aparținător al unei comunități definite, obligații față de aceasta, dar și drepturi înlăuntrul acesteia.
Concomitent cu apariția societății apare și puterea politică ce face parte din puterea de stat. Au calitate politică fapte, acte sau situații, în măsura în care prin acestea este experimentată existența unui grup uman, relațiile de autoritate și de conformare stabilite în vederea unui scop comun.
1 . Exercitarea puterii de stat. Separația puterilor
Teoria separației puterilor în stat a apărut cu mai bine de două secole în urmă. Există o îndelungată practică a aplicării ei și, deși separația puterilor în stat nu are calitatea de panaceu și nu se manifestă nici în democrațiile avansate în formă pură și fără abateri, ea rămâne un remediu eficient împotriva posibilelor derapaje ale puterii politice. În orice stat democratic puterea aparține poporului, iar separația puterilor previne abuzul și opresiunea. După cum se arată, „nu există separație deplină între puterile legislativă, executivă și judecătorească și este tot atât de adevărat că cele trei puteri colaborează între ele, dar nu este mai puțin adevărat că această inevitabilă colaborare implică separația, și nu invers. Însuși Montesquieu, fondatorul principiului, a susținut ideea că puterile sunt obligate să concerteze”.
Separația puterilor în stat este menită să asigure un echilibru social și ea a apărut în Secolul Luminilor, ca o adevărată reacție de împotrivire la adresa monarhiei absolute și a celebrei formule a regelui Ludovic al XlV-lea, L'état cest moi (Statul sunt eu).
Separația puterilor în stat reprezintă contraponderea monarhiei absolute, unde regele deținea în mâinile sale absolut toate pârghiile puterii. Teoria separației puterilor în stat a fost definită de Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede et de Montesquieu. În opinia acestuia nu există libertate fără separația puterii judecătorești de cea legislativă și cea executivă. Dacă puterea legislativă și cea judecătorească ar fi îmbinate, viața cetățeanului ar ajunge la mâna arbitrarului, deoarece judecătorul ar fi și legiuitor, în mod similar s-ar întâmpla dacă s-ar coagula în mâna unei singure persoane puterea executivă cu cea judecătorească, acea persoană ar deveni un opresor.
Asigurarea unui echilibru între cele trei puteri revine dreptului, (...) prin fixarea cadrului legal de funcționare a fiecărei puteri, cadrul în care trebuie să se regleze și raporturile firești de cooperare a puterilor și de integrare a acestora în sistemul social-politic de organizare socială.
2. Trăsăturile puterii de stat
Puterea statală reprezintă o formă de organizare de stat a puterii populare.
a. Ea exprimă voința poporului. Voința poporului este voința generală și obligatorie.
b. Puterea de stat se exercită prin organele și instituțiile puterii.
c. Obiectul puterii de stat îl reprezintă guvernarea întregii societăți.
d. Puterea de stat se exercită în cadrul legal, iar în caz de nevoie este permisă folosirea forței coercitive a organelor și instituțiilor specializate.
