Forma statului
| Comentarii |
|
forma statului, 1. Statul unitar (simplu) 2 . Uniunile de state
Structura de stat reprezintă organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul, care indică dacă un stat este constituit din unul sau mai multe state membre.
1 . Statul unitar (simplu)
Statul unitar are ca principală trăsătură existența unui singur sistem al organelor centrale ale puterii și administrației, adică: organ legiuitor unic, guvern unic și un singur organ judecătoresc suprem. Acest gen de stat are o singură constituție și este subiect unic de drept internațional. O consecință importantă a acestei trăsături o reprezintă și faptul că, în principiu, dreptul aplicat este uniform pe întreg teritoriul statului unitar.
Exemple de astfel de state: România, Suedia, Portugalia, Polonia etc.
2 . Uniunile de state
Spre deosebire de statul unic, uniunile de state au o structură mult mai complexă, având trăsături aparte din punct de vedere al personalității juridice internaționale. Uniunile de state reprezintă o structură statală în cadrul căreia se regăsește asocierea a două sau mai multe state și care după intrarea în uniune exercită în continuare, în limitele propriului teritoriu, atributele stabilite de actul constitutiv al uniunii (tratat, constituție).
a) Statul federal este rezultatul fuziunii mai multor state, în cadrul unei organizări statele complexe, și exercită pe plan intern și extern atributele deplinei suveranități. El se caracterizează prin existența a două rânduri de organe centrale de stat, și anume organele federației (parlament, guvern, organ judecătoresc suprem) și organele statelor membre, în sensul că fiecare stat membru are un parlament, un guvern și un organ judecătoresc suprem. Relația dinte statele federale și uniunea federală, limitele suveranității statelor federale și atributele acestora sunt stabilite prin actul constitutiv. În practică se poate observa că acestea variază de la o uniune federală la alta, neexistând o regulă în acest sens.
Exemple de asemenea state: Elveția, SUA etc.
b) Confederația de state reprezintă o formă asociativă statală în cadrul căreia fiecare stat își păstrează independența și atributul de subiect de drept internațional. În cadrul confederației există și organe și instituții comune, de exemplu: parlament comun, organe jurisdicționale comune, chiar și legislație comună pe anumite domenii. Istoria a demonstrat că statele confederative au netezit drumul spre o uniune mult mai strânsă (federația) sau chiar către un stat unitar. De exemplu, confederația helvetică și confederația SUA au evoluat în uniuni federale.
c) Uniunea reală
Uniunea reală reprezintă o structură statală unională formată din două sau mai multe state. Ea se caracterizează prin aceea că:
• Are un șef de stat comun;
• Are unul sau mai multe organe comune ce vizează domenii de interes general (politica externă, finanțe);
• Statele componente continuă să exercite anumite atribute ale suveranității;
• Este subiect de drept internațional.
Cu titlu de exemplu: Statul Austro-Ungar (1867-1918), Uniunea Principatelor Române (1862, având ca organe comune un singur șef de stat - domnitorul A.l. Cuza -, un guvern și un parlament comune. Cele două entități componente, Țara Românească și Moldova, au rămas provincii autonome administrative).
d) Uniunea personală
Uniunea personală reprezintă o structură statală unională, formată din două sau mai multe state și care au în comun doar șeful statului.
Trăsături:
• Șef de stat unic;
• Statele componente își păstrează calitatea de subiect de drept internațional;
• Asocierea dintre două sau mai multe state.
Exemple: uniunea personală din 1600 condusă de Mihai Viteazul, care a domnit asupra Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești, uniunea Poloniei cu Lituania la 1386, transformată în 1569 în uniune reală.
