Statul - noțiune, sensuri și definiție
| Comentarii |
|
statul - noțiune, sensuri și definiție, 1. Noțiune 2. Sensurile termenului „stat" și definiția statului I. Sensul istorico-geografic II. Sensul politico-juridic.
1. Noțiune
Cea mai importantă instituție politică a unei societăți este statul. Elementele de bază ale organizării, funcționării și conducerii oricărei societăți se înfăptuiesc cu și prin instituțiile statale.
Statul a apărut cu circa 6.000 de ani în urmă, în Orientul antic, unde au apărut state precum India, Babilon, Egipt. Mici forme statale au apărut în prima jumătate a mileniului 3 î.H., „în Sumer, unde sunt atestate mai multe asemenea centre politice, mici «regate» cârmuite de un lugal (șef cu totul independent, un «rege» cu prerogative care uneori depășeau teritoriul propriului oraș)”.
Statul a apărut ca o necesitate în evoluția umană, odată cu trecerea de la organizarea gentilică a comunităților la orânduirea sclavagistă, factorul principal ce a adus la apariția statului îl reprezintă dezvoltarea societății prin organizarea agriculturii, a meșteșugurilor. Nu putem ignora apariția diferențierii sociale ca urmare a constituirii proprietății private și a plusvalorii.
Conceptul de stat, originea și apariția sa au diferit de la o epocă la alta, fiind raportat la condițiile concret istorice și la gradul de înțelegere și cunoaștere ale oamenilor din perioada respectivă. Astfel, în Antichitate, de pildă, statul era considerat o forță de origine divină. În acest sens, Platon, precursor al școlii dreptului natural, filozof grec idealist, vedea în stat o organizare de tip aristocratic bazată pe caste, în care era inclusă întreaga populație, cu excepția sclavilor. Sigur, după concepția lui Platon, conducătorii acestui stat trebuiau să fie filozofii, urmau apoi gar- * 121 dienii însărcinați cu paza societății, a cărei bază o formau meșteșugarii și agricultorii.
Montesquieu, în lucrarea sa „Despre spiritul legii”, considera statul ca pe o instituție centrală, întemeiată pe legi și alcătuită din trei elemente ale puterii: legislativă, executivă și judecătorească, iar marele filozof german I. Kant, citat de autorul C. Vîlsan, înțelegea statul ca pe o grupare de oameni supuși regulilor de drept.
Sensul actual al termenului „stat” a fost lansat de Niccolo Machiavelli în lucrarea sa, „II principe”, apărută în secolul XVI, unde afirmă că toate stăpânirile care au avut putere asupra oamenilor sunt state, sunt republici și principate.
Conceptul clasic de stat de drept semnifică asigurarea autonomiei individului, a libertății sale de acțiune și autolimitarea sferei de acțiune a statului în favoarea individului.
Cuvântul „stat" provine din latinescul „status", „state” în limba engleză, „Staat” în limba germană, „l’Etat” în limba franceză. În trecut, formele de organizare statală se numeau „regate”, „imperii”, „republici”, „țarate”, „ducate”, „principate”, „voievodate" etc.
2. Sensurile termenului „stat" și definiția statului
I. Sensul istorico-geografic
Potrivit acestei accepțiuni, statul reprezintă populația existentă și organizată în limitele unui teritoriu. Aceste limite sunt frontierele de stat. În interiorul granițelor sale, populația fiecărui stat își desfășoară activitățile socio-economice, politice, culturale etc. În virtutea acestei accepțiuni, elementele statului sunt: populația, organizarea socio-poli-tică a populației și teritoriul delimitat de frontiere.
II. Sensul politico-juridic
În acest sens, prin stat se înțelege o organizație politico-socială. Această organizație teritorială este compusă dintr-un ansamblu de instituții și mecanisme specifice, prin intermediul cărora se orânduiește și conduce societatea. După cum se poate observa, sensul poli-tico-juridic cuprinde doar un singur element al accepțiunii isto-rice-geografice, și anume organizarea socio-politică. Organizarea statală și conducerea statală se înfăptuiesc prin intermediul instituțiilor de stat, iar forța coercitivă etatică intervine ca ultimă variantă și numai pentru restabilirea ordinii publice. În ultima sa esență, statul înseamnă forță (...) statul garantează realizarea dreptului și reintegrează ordinea juridică lezată prin activități ilicite. De aceea, sensul politico-juridic al statului se mai numește în mod curent: putere publică, forță publică, aparat de stat.
În baza acestor accepțiuni, în literatura de specialitate statul este definit ca o organizație politică formată din reprezentanți ai populației de pe un anumit teritoriu, care sunt învestiți cu atribuții de putere, care constau în posibilitatea de a lua decizii obligatorii în numele întregii populații, decizii concretizate în normele de drept sau în actele de aplicare a dreptului care, dacă nu sunt respectate de bunăvoie, sunt aduse la îndeplinire prin forța de constrângere.
Din punct de vedere politologic, statul este principala instituție prin care se exercită puterea politică în societate, în limitele unui anumit teritoriu, de către un grup organizat de oameni, care își impun voința membrilor societății, privind modul de organizare și conducere a acestora.
