Trăsături ale statului de drept
| Comentarii |
|
trăsături ale statului de drept, statul de drept reprezintă o mare victorie în evoluția umanității pentru că elimină opresiunile și arbitrarul forței publice. Scopul principal îl reprezintă transformarea statului într-un instrument aflat în slujba cetățeanului, sub domnia legii (rule of law). întreaga concepție a statului de drept a fost și rămâne centrată pe individ. De la început ea a însemnat că dreptul încetează să mai fie un simplu element de legitimare a puterii, că el devine o autoritate căreia puterea trebuie să i se supună.
Statul de drept a apărut prin intermediul constituționalismului, specific sistemului său juridic fiind că leagă juridic valabil nu doar guvernanții, ci chiar și pe guvernați, lăsând liber doar monarhul în anumite limite.
Documentul Magna Charta din 1251, apărut în Anglia, reprezintă o expresie vie a tendinței spre statul de drept, chiar dacă la acel moment dreptul avea o structură uzuală stabilită pe trei paliere: moral, religios și civil. Acest document reglementa raporturile dintre rege și nobilii rebeli și el redă, în formă incipientă: interzicerea arestării arbitrare, principiul procesului judiciar echitabil și principiul legalității.
Trăsături ale statului de drept:
a. Autonomia dreptului. Pe această bază se elimină posibilitatea transformării dreptului într-o simplă unealtă aflată la îndemâna promovării unor interese politice asupritoare.
b. Previzibilitatea și predictibilitatea. Legea trebuie să asigure un conform psihic pentru individ. Aceasta trebuie să fie cunoscută de fiecare subiect de drept, pentru ca acesta să-și poată cantona acțiunile sau inacțiunile în cadrul legal, cu respectarea prescripțiilor actelor normative. Schimbările legislative bruște, nefundamentate, duc la neîncredere în sistemul legislativ și deci, cu timpul, la anarhie. La ora actuală și practica CEDO solicită statului român aplicarea fermă a acestor cerințe specifice statului de drept. Conform opiniei prof. S. Popescu, previzibilitatea este o premisă a autonomiei individului și implică cerința ca acțiunea oficială să fie guvernată de norme clare, bine cunoscute, cerințele fundamentale ale legii să fie familiare, simple, rezonabile, relativ constante de-a lungul timpului, noncontradictorii și neretroactive, toate aceste trăsături condiționând un drept previzibil.
