Răspunderea civilă pentru daunele nucleare
| Comentarii |
|
răspunderea civilă pentru daunele nucleare, Reglementare. Particularităţile răspunderii civile pentru daunele nucleare.
Reglementare.
Răspunderea pentru daunele nucleare, care în realitate sunt o categorie specială de daune ecologice, constituie o preocupare atât în spaţiul dreptului internaţional, cât şi a dreptului nostru naţional.
Reglementările internaţionale în acest domeniu sunt cuprinse în: Convenţia de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare (1963); Convenţia de la Paris şi Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris, încheiat la Viena, în 21 septembrie 1988. Aceste reglementări instituie principiul răspunderii civile obiective în sarcina exploatantului instalaţiei nucleare pentru daunele produse de accidentul nuclear survenit în acea instalaţie ori cauzat de materiale nucleare în timpul transportului, provenind sau având ca destinaţie propria instalaţie.
In ţara noastră, această răspundere, a fost reglementată pentru prima dată prin Legea nr. 61/1974 cu privire la desfăşurarea activităţilor în domeniul nuclear'. După anul 1989, a fost adoptată în materie Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, act normativ în care reglementarea răspunderii pentru daunele nucleare este lacunară şi insuficient de cuprinzătoare. De aceea, ulterior a apărut Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, care a intrat în vigoare la 12 luni de la data publicării3. în materie mai sunt incidente şi dispoziţiile din cap. VII „Regimul activităţilor nucleare”, art. 45-48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.
Particularităţile răspunderii civile pentru daunele nucleare.
Răspunderea civilă pentru daune nucleare reglementată prin Legea nr. 703/2001 are un regim juridic cu importante particularităţi. Aceste particularităţi îi conferă statutul unei ipoteze speciale de răspundere civilă delictuală.
a) Răspunderea se angajează numai pentru daunele nucleare rezultate din activităţile de utilizare a energiei nucleare în scopuri paşnice. Conform art. 3 lit. d) din Legea nr. 703/2001, prin daună nucleară se înţelege: orice deces sau rănire; orice pierdere sau deteriorare a bunurilor; orice pierdere economică rezultată din deces, rănire, pierdere sau deteriorare a bunurilor, neinclusă în aceste daune, dacă este suferită de o persoană îndreptăţită să ceară despăgubiri; costul măsurilor de refacere a mediului înconjurător deteriorat în urma unui accident nuclear, dacă deteriorarea este semnificativă; orice pierdere a veniturilor care derivă din economie faţă de orice utilizare a mediului înconjurător; costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de astfel de măsuri; orice daună economică, alta decât cea cauzată de degradarea mediului înconjurător, dacă este admisă de legislaţia privind răspunderea civilă.
b) Daunele nucleare a căror reparare este cerută trebuie să se probeze că au fost cauzate de un accident nuclear. Prin accident nuclear, în sensul acestei legi, se înţelege orice fapt sau succesiune de fapte având aceeaşi origine, care cauzează o daună nucleară sau o ameninţare gravă şi iminentă de producere a unei astfel de daune [art. 3 lit. a) din Legea nr. 703/2001],
c) Răspunderea se angajează exclusiv în sarcina operatorului instalaţiei nucleare, dacă se dovedeşte că accidentul nuclear care este cauza daunelor nucleare s-a produs în acea instalaţie ori este datorat unui material nuclear care provine de la instalaţia nucleară respectivă ori trimis acelei instalaţii nucleare. în sens generic, prin operator al instalaţiei nucleare este desemnat titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea de activităţi nucleare emisă potrivit legii [art. 4 alin. (3) din Legea nr. 703/2001],
d) Răspunderea faţă de victimă a mai multor titulari de autorizaţie este divizibilă în măsura în care este posibil să se stabilească cu certitudine partea din daună ce revine fiecăruia; atunci când această determinare nu este posibilă, răspunderea lor este solidară [art. 4 alin. (4) din Legea nr. 703/2001].
e) în ceea ce priveşte fundamentul, potrivit art. 4 alin. (1), răspunderea pentru
daunele nucleare este de natură obiectivă, de plin drept, fară vinovăţie. Fundamentul
său obiectiv este obligaţia de garanţie, având ca suport riscul de activitate creat1, obligaţie care revine operatorului, adică titularului autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii nucleare.
f) Exonerarea de răspundere a operatorului intervine numai dacă face dovada că dauna nucleară este rezultatul direct al unor acte de conflict armat, război civil, insurecţie sau ostilitate [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 703/2001]. De asemenea, art. 5 alin. (1), prevede că exonerarea de răspundere, în totul sau în parte, este posibilă dacă se face dovada că dauna nucleară a fost cauzată exclusiv sau şi de o culpă gravă ori de acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu intenţie de victima accidentului nuclear.
g) în cazul în care două daune, una nucleară şi alta nenucleară, sunt cauzate de
un accident nuclear sau de un accident nuclear împreună cu unul sau mai multe
evenimente diferite, dauna nenucleară este considerată, în măsura în care nu poate fi separată de cea nucleară, ca fiind nucleară, cauzată exclusiv de accidentul nuclear [art. 5 alin. (3) din aceeaşi lege].
h) Răspunderea operatorului este limitată la cel mult echivalentul în lei a 300 milioane D. S.T. pentru fiecare accident nuclear2; atunci când în accident sunt implicate două sau mai multe instalaţii nucleare ale aceluiaşi operator, el este răspunzător pentru fiecare instalaţie în parte, până la concurenţa sumei de mai sus [art. 8 alin. (1) şi art. 4 alin. (5)].
i) Acţiunea în despăgubiri se prescrie în termen de trei ani, care începe să curgă de la data la care victima a cunoscut sau trebuia să cunoască dauna şi identitatea operatorului care răspunde de acea daună (art. 12). Acelaşi text prevede şi două termene de decădere din dreptul la reparaţie: unul, de 30 de ani pentru dreptul la repararea daunelor cauzate prin decesul sau rănirea victimei şi altul, de 10 ani pentru dreptul la repararea celorlalte daune; ambele termene curg în mod obiectiv de la data accidentului nuclear.
j) Toţi operatorii de instalaţii nucleare şi materiale nucleare sunt obligaţi de lege să contracteze o asigurare sau o garanţie financiară care să acopere răspunderea civilă pentru daune nucleare, fiind şi o condiţie pentru obţinerea autorizaţiei în scopul desfăşurării de activităţi nucleare.
k) Sumele pe care le primeşte victima în cadrul raporturilor de asigurare de persoane, de asigurări sociale, de securitate socială sau pentru accidente de muncă sau boli profesionale nu au funcţie de despăgubiri şi deci se cumulează cu reparaţia integrală pe care i-o datorează operatorul răspunzător de dauna nucleară.
1) Operatorul de activităţi nucleare răspunzător, după ce a acordat reparaţia cuvenită victimei sau victimelor, are acţiune în regres împotriva propriilor salariaţi sau a altor persoane în trei situaţii: dacă dreptul de regres a fost stipulat într-un contract;
dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu intenţia de a cauza o daună nucleară. De asemenea, dreptul la acţiunea îrr regres este recunoscut împotriva Statului în acele ipoteze şi în limita sau în măsura în care a alocat sume de bani din fondurile publice în scopul acoperirii daunelor nucleare în condiţiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 703/2001.
în final este necesar să se reţină că nimeni nu are dreptul să fie despăgubit în temeiul acestei legi dacă dauna nucleară i-a fost reparată deja în temeiul unei convenţii internaţionale privind răspunderea civilă pentru daune nucleare; în caz contrar, s-ar îmbogăţi fară justă cauză.
