Reglementarea contractului în noul Cod Civil
| Comentarii |
|
reglementarea contractului în Noul Cod Civil, concepţia normativă oferită astăzi de noul cod civil în materie contractuală, aduce în peisajul juridic românesc, o serie de noutăţi care o deosebesc substanţial faţă de vechea reglementare, atât la nivelul concepţiei, cât şi la nivelul detaliilor normative. Regăsim în noua reglementare numeroase instituţii şi aspecte care nu au făcut în niciun fel obiectul vechii reglementări. Pe de altă parte, numeroase aspecte care erau lipsite de reglementare se regăsesc astăzi în noul Cod. In sfârşit, unele aspecte au fost reglementate şi ţinându-se seama de tradiţia formată de comentariile existente pe marginea vechiului Cod şi utilizându-se jurisprudenţă în materie.
Contractul face obiectul celei mai importante reglementări din cadrul Cărţii a V-a a Codului civil, intitulată „Despre obligaţii” şi constituie primul izvor juridic al obligaţiilor reglementat sistematic de Codul civil în cadrul Titlului II, „Izvoarele obligaţiilor”. Alături de această reglementare pe care o putem considera primară în economia normativă a contractului, numeroase texte legale dedicate contractului regăsim cu ocazia reglementării răspunderii civile (în Capitolul IV din Cartea a V-a) şi a executării respectiv, neexecutării obligaţiilor (Titlul V al Cărţii a V-a), precum şi în partea dedicată modalităţilor obligaţiilor (Titlul III al Cărţii a V-a), obligaţiilor complexe (Titlul IV al Cărţii a V-a) şi mai ales transmisiunii şi transformării obligaţiilor civile (Titlul VI al Cărţii a V-a), precum şi stingerii obligaţiilor (Titlul VII al Cărţii a V-a), respectiv restituirii prestaţiilor (Titlul VIII al Cărţii a V-a). De asemenea, întreg Titlul IX al Cărţii a V-a este dedicat contractelor speciale (contractelor de vânzare, schimb, furnizare, report, locaţiune, antrepriză, societate, transport, mandat, agenţie, intermediere, depozit etc.). Titlurile X şi XI ale Cărţii a V-a, dedicate garanţiilor executării obligaţiilor, cuprind numeroase prevederi care se referă la figuri contractuale (dacă avem în vedere ipotecile convenţionale, gajul, fideiusiunea şi garanţiile autonome, acestea sunt în primul rând contracte şi prin accst fapt juridic devin şi garanţii). In sfârşit, numeroase şi esenţiale prevederi cu incidenţă asupra contractului regăsim şi în Cartea a Vl-a dedicată prescripţiei extinctive, decăderii şi calculului termenelor (este suficient să amintim aplicabilitatea termenelor de prescripţie la acţiunile izvorâte din contracte). Chiar şi în Cartea a VII-a, dedicată normelor de drept internaţional privat, regăsim texte dedicate şi contractului1, în sfârşit, dispoziţii legate de contracte şi convenţii regăsim cu titlu sporadic, mai frecvent sau nu în absolut toate domeniile reglementate de Codul civil, de la raporturile de familie şi capacitatea persoanei şi până la moştenire şi liberalităţi. Omniprezenţa dispoziţiilor legale referitoare la contracte este o consecinţă a importanţei acestei noţiuni în dreptul privat contemporan.
