Rudenie
| Comentarii |
|
rudenia, definiție: este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. După cum o spune art. 405 din Noul Cod Civil, rudenia firească este legătura de sânge dintre două sau mai multe persoane care coboară unele din altele sau care, fără a descinde unele din altele, au un ascendent comun. Acest fel de rudenie se întemeiază pe faptul naşterii, al filiaţiunii.
Rudenia poate însă izvorî şi dintr-o operaţiune juridică numită adopţie. Acest fel de rudenie se numeşte rudenie civilă sau rudenie din adopţie, care se stabileşte, în temeiul actului juridic al adopţiei, între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi adoptator şi rudele sale, pe de altă parte (art. 451 Noul Cod Civil).
Prin urmare, există două feluri de rudenie: rudenia firească şi rudenia din adopţie.
Clasificări ale rudeniei.
Rudenia firească este de două feluri: rudenie în linie dreaptă şi rudenia în linie colaterală. Prin linie se înţelege şirul de persoane între care există rudenie. Această linie poate să se prezinte sub două forme: dreaptă şi colaterală.
a) Rudenia în linie dreaptă. Se numeşte rudenie în linie dreaptă acea rudenie în care raportul de filiaţie este stabilit între persoane care coboară unele din altele, fie în mod direct şi nemijlocit, în sensul că o persoană este copilul celeilalte, fie în mod indirect, când persoanele respective deşi nu sunt născute una din alta, între ele au fost o serie de naşteri succesive în raport de părinte-copil, astfel încât linia duce de la bunic la nepot sau de la străbunic la strănepot etc.
La rândul ei, rudenia în linie dreaptă se subclasifică în rudenie ascendentă, când este privită pe linie directă urcătoare, de la copil spre părinte, şi rudenie descendentă, când este privită pe linie directă coborâtoare, de la părinte spre copil.
b) Rudenia în linie colaterală. Se numeşte rudenie colaterală legătura dintre două persoane care, fără a descinde unele din altele, au un ascendent comun, cum este rudenia dintre fraţi sau dintre veri.
Rudenia din căsătorie şi rudenia din afara căsătoriei.
În cazul în care concepţia sau naşterea unei persoane, temei al rudeniei, are loc în cadrul căsătoriei părinţilor săi, filiaţia este din căsătorie, iar rudenia bazată pe această filiaţie se numeşte rudenie din căsătorie.
în cazul în care atât concepţia, cât şi naşterea unei persoane intervin fără ca părinţii acestuia să fie căsătoriţi, filiaţia este din afara căsătoriei, iar rudenia bazată pe această filiaţie este rudenia din afara căsătoriei.
Dreptul nostru acordă aceeaşi ocrotire atât rudeniei din căsătorie, cât şi celei din afara căsătoriei sau celei rezultate din adopţie (art. 260 Noul Cod Civil). Astfel, copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită are, faţă de părintele său şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie legală ca a copilului din căsătorie. Egalitatea de regim juridic a copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie este consacrată şi de Constituţia României prin art. 48 alin. (3).
Raportul dintre rudenie şi noţiunea de familie.
În cadrul unei familii, membrii acesteia pot avea între ei calităţi diferite: de rude, soti sau afini. Prin urmare, rudenia constituie numai unul dintre izvoarele relaţiilor de familie. Familia nu poate fi astfel definită numai prin prisma raporturilor de rudenie ce se nasc între membrii ei, ea având accepţiuni diferite în raport de sfera de aplicare a unor legi speciale.
Gradele de rudenie.
Legătura de rudenie dintre diferitele persoane poate fi mai apropiată sau mai îndepărtată. Distanţa între rude se măsoară cu ajutorul gradului de rudenie. Acest grad se stabileşte după numărul naşterilor intervenite, adică al generaţiilor.
gradul de rudenie se stabileşte diferit după felul liniei. Astfel, potrivit art. 406 Noul Cod Civil, gradul de rudenie se stabileşte în felul următor:
a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor prin care se realizează legătura de sânge dintre două persoane. în acest sens, fiul şi tatăl sunt rude în gradul întâi, nepotul de fiu cu bunicul sunt rude de gradul al doilea;
b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii sunt rude în gradul al doilea, unchiul şi nepotul în gradul al treilea, verii primari în gradul al patrulea.
Cu alte cuvinte, în linie dreaptă, fiecare naştere, treaptă sau generaţie reprezintă un grad de rudenie, existând tot atâtea grade câte generaţii există, iar în linie colaterală, gradele se stabilesc după numărul naşterilor, al treptelor sau generaţiilor care urcă şi care coboară între două rude, existând tot atâtea grade câte generaţii există de la una dintre rude în sus până la ascendentul comun şi apoi de la acesta, în linie descendentă, până la cealaltă rudă.
Prin urmare, în linie colaterală, pentru stabilirea gradului de rudenie, se numără naşterile intervenite de la una dintre rude pe linie ascendentă până la autorul comun cu cealaltă rudă, la care se adună numărul naşterilor intervenite de la autorul comun, în linie descendentă, până la ruda la care ne raportăm. Astfel, fraţii sunt rude de gradul al ll-lea, unchiul şi nepotul de frate sunt rude de gradul al treilea, verii primari de gradul al patrulea, iar copiii verilor primari rude în gradul al şaselea.
în concluzie, numai în linie dreaptă există rudenie de gradul întâi, cea dintre copil şi părinte, pe când, în linie colaterală, cea mai apropiată înrudire este de gradul al doilea, cea dintre fraţi şi surori.
Textul art. 406 Noul cod civil se referă la stabilirea gradelor rudeniei fireşti. Prin asemănare însă, tot astfel se stabilesc şi gradele rudeniei civile izvorâte din adopţie.
Durata rudeniei.
Rudenia firească este permanentă, deoarece tot astfel este şi legătura de sânge pe care ea se bazează. în ceea ce priveşte rudenia civilă, poate fi şi aceasta permanentă, dar, spre deosebire de rudenia firească, datorită faptului că adopţia se poate desface, rudenia la care i-a dat naştere va înceta şi ea de drept pe data desfacerii adopţiei.
Dovada rudeniei.
Potrivit art. 409 Noul Cod Civil, filiaţia se dove-deşte prin actul de naştere întocmit în registrul de stare civilă, precum şi cu certificatul de naştere eliberat pe baza acestuia. Mijloacele de probă a rudeniei fireşti diferă în raport de interesul urmărit prin dovedirea rudeniei. Din acest punct de vedere, deosebim mai multe situaţii:
a) când prin dovedirea rudeniei se urmăresc efecte de stare civilă, dovada rudeniei se poate face, în principiu, cu acte de stare civilă. în anumite împrejurări, potrivit art. 103 Noul Cod Civil, când nu au existat registre de stare civilă ori acestea s-au pierdut sau au fost distruse, în tot sau în parte, ori când nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă sau întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată, starea civilă se poate dovedi prin orice mijloc de probă;
b) când, din orice împrejurare, dovada filiaţiei faţă de mamă nu se poate face prin certificatul de naştere ori când se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul de naştere şi posesia de stat, dovada filiaţiei faţă de mamă se poate face, de asemenea, prin orice mijloc de probă;
c) când prin dovedirea rudeniei se urmăresc interese patrimoniale (de exemplu, în materie succesorală), dovada rudeniei se poate face şi prin alte mijloace de probă decât cu certificatele de stare civilă. De exemplu, în cadrul procedurii succesorale, stabilirea numărului şi calităţii moştenitorilor de către notar se poate face şi prin martori, iar dacă există contestaţii, notarul îndrumă pe moştenitori la instanţa judecătorească, pentru ca ea să decidă.
în ceea ce priveşte rudenia prin adopţie, dovada ei se face prin actul juridic al adopţiei, şi anume prin hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei şi actul de stare civilă întocmit pe baza acesteia.
Pentru a produce efectele prevăzute de lege, rudenia trebuie să fie dovedită. Cu toate acestea, în scopul ocrotirii căsătoriei şi familiei, trebuie admis că, uneori, să poată produce anumite efecte juridice şi rudenia nedovedită. Aşa este cazul rudeniei de sânge dinaintea căsătoriei, în cazul adopţiei, când această rudenie trebuie să constituie impediment la căsătorie, iar încălcarea sa să atragă nulitatea absolută a căsătoriei astfel încheiate [art. 274 alin. (3) Noul Cod Civil].
Efectele rudeniei.
Rudenia produce numeroase efecte juridice, dintre care unele sunt de dreptul familiei, iar altele de domeniul altor ramuri de drept, ca dreptul civil, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul procesual penal şi civil ş.a.
Dintre efectele pe care rudenia le produce în dreptul familiei, amintim în primul rând faptul că legea opreşte căsătoria între rudele apropiate, că obligaţia legală de întreţinere este prevăzută între anumite rude apropiate şi că reglementarea autorităţii părinteşti are la bază tot ideea de rudenie. Iar dintre efectele pe care rudenia le produce în alte ramuri de drept, amintim că în dreptul succesoral la baza alcătuirii claselor de moştenitori legali stă rudenia apropiată. De asemenea, legislaţia muncii şi cea locativă ţin seama în mod favorabil de rudenie; în dreptul penal, rudenia apropiată este luată în considerare, după împrejurări, ca o cauză de nepedepsire, ca o circumstanţă atenuantă sau agravantă; după dreptul procesual civil, anumite rude apropiate nu pot depune mărturie în procesul civil, iar conform normelor procesuale penale, în procesele penale ele pot fi ascultate ca martori numai dacă doresc să o facă etc.
