Sancționarea faptei de discriminare
| Comentarii |
|
După caz, încălcarea principiului nediscriminării poate atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală.
1. Într-o cauză având ca obiect concediere individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului s-a reținut că „anularea deciziei de concediere este, alături de cauza de netemeinicie reținută stric pe dispozițiile art. 65 C. muncii, și o măsură de anulare a situației create prin discriminare la care a fost supusă contestatoarea și care a fost constatată de instituția abilitată de lege în acest sens, măsură ce tinde la repararea prejudiciului cauzat persoanei prin actul de discriminare, întrucât, potrivit art. 27 din O.G. nr. 137/2000, în ipoteza în care se constată discriminarea prevăzută de art. 6 din O.G. nr. 137/2000, poate fi angajată răspunderea contravențională și civilă, iar persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței o cerere pentru despăgubiri și pentru restabilirea situației anterioare sau pentru anularea situației create prin discriminare”.
2. Sancțiunile contravenționale care se aplică atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice, potrivit art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000.
Următoarele fapte constituie contravenție conform prevederilor O.G. nr. 137/2000:
- condiționarea participării la o activitate economică a unei persoane sau alegerea sau exercitarea liberă a unei profesii de apartenența sa la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv convingere, de sexul sau orientarea sexuală, de vârstă sau de apartenență la o categorie defavorizată:
- discriminarea unei persoane pe motiv că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia cu ocazia: încheierii, suspendării, modificării sau încetării raporturilor de muncă, stabilirii și modificării atribuțiilor de serviciu, a locului de muncă sau a salariului, acordării altor drepturi sociale, formării, perfecționării, reconversie! și promovării profesionale, aplicării măsurilor disciplinare, dreptului de aderare la sindicat și la accesul facilităților acordate de acesta, oricărei alte condiții de prestare a muncii.
Sancțiunea contravențională se prescrie în termen de 6 luni de la data soluționării petiției de către Consiliu, potrivit art. 26 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.
Fapta de discriminare legată de o altă măsură care o include
în practică, există posibilitatea că instanța să fie sesizată cu un litigiu de muncă în care actul contestat să vizeze un alt drept, de exemplu, contestarea deciziei de concediere, iar în motivarea în fapt a acțiunii să se invoce că la baza emiterii deciziei de concediere a stat o fapt de discriminare. În această situație, fapta de discriminare este legată de o altă măsură care o include.
Spre exemplu:
- se contestă măsura concedierii pentru motive neimputabile salariatului pe considerentul că la baza luării măsurii concedierii colective au stat criterii discriminatorii care au afectat într-o mai mare măsură o anumită categorie de angajați;
- se contestă decizia de sancționare disciplinară pe motiv că instituirea unor controale și înființarea comisiei de cercetare prealabilă disciplinară a avut la bază o faptă de discriminare pe criterii politice.
Într-o astfel de situație angajatul concediat trebuie să se adreseze instanței de judecată specializată în conflicte de muncă care este singura abilitată prin lege să se pronunțe asupra legalității și temeinicie deciziei de concediere și să dispună anularea sau menținerea deciziei de concediere. În situația în care se invocă în contestație că la baza emiterii deciziei a stat o faptă de discriminare, în cauză va fi citat și C.N.C.D.
Reclamantul se poate adresa în paralel și C.N.C.D. pentru ca acesta să constate că la baza emiterii deciziei de concediere a stat o faptă de discriminare, iar în situația în care obține o hotărâre favorabilă prin care s-a constatat existența faptei de discriminare înainte de soluționarea definitivă a litigiului de muncă având ca obiect contestarea decizie de concediere, reclamantul poate să depună în cadrul probei cu înscrisuri hotărârea emisă de C.N.C.D. Formularea unei sesizării în temeiul art. 20 din O.G. nr. 137/2000 nu suspendă și nici nu întrerupe termenul în care poate fi contestată decizia de concediere.
