Forma ad probationem
| Comentarii |
|
forma ad probationem, prin forma pentru probarea actului juridic civil se înţelege acea cerinţă care constă în întocmirea unui înscris cu scopul de a dovedi actul juridic civil.
Această formă este justificată, pe de o parte, de importanţa anumitor acte juridice civile, iar, pe de altă parte, de avantajul practic pe care ea îl prezintă, în sensul că asigură redarea certă şi fidelă a conţinutului actului juridic civil şi, prin aceasta, fie prevenirea unor eventuale litigii, fie uşurarea sarcinii organului de jurisdicţie în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt într-o speţă determinată.
Forma ad probationem este obligatorie, iar nu facultativă, în sensul că nerespectarea ei atrage, în principiu, inadmisibilitatea dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de probă.
Aşadar, nerespectarea formei ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci, în principiu, sancţiunea care intervine constă în imposibilitatea dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de probă. Însă dovada actului juridic civil şi existenţa acestuia sunt două chestiuni distincte, prima nefiind necesară decât în caz de litigiu.
Există o serie de dispoziţii legale care instituie forma scrisă ad probationem, deosebindu-se, în această privinţă, două procedee tehnico-juridice:
a) instituirea formei ad probationem pentru o anume categorie de acte juridice civile, anume cele care au un obiect de o valoare mai mare decât cea prevăzută de lege [art. 1191 alin. (1) C.civ. din 1864];
b) instituirea formei ad probationem, cu caracter particular, pentru anumite acte juridice, precum:
- contractul de societate [art. 1884 alin. (1) C.civ.];
- contractul de comision [art. 2044 C.civ.);
- contractul de consignaţie (art. 2055 C.civ.);
- contractul de depozit [art. 2104 C.civ.; însă, potrivit art. 2124 alin. (2) C.civ., depozitul necesar poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, indiferent de valoarea lui, iar, în cazul depozitului hotelier, conform art. 2133 C.civ., dovada introducerii bunurilor în hotel, indiferent de valoarea lor, poate fi făcută prin declaraţii de martori];
- contractul de asigurare [art. 2200 alin. (1) teza I C.civ.];
- contractul de tranzacţie (art. 2272 C.civ.);
- contractul de agenţie, care trebuie încheiat în forma scrisă, autentică sau sub semnătură privată [art. 2078 alin. (1) C.civ.];
- contractul de sponsorizare [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare];
- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor şi contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală [art. 42, art. 59 alin. (1) şi art. 68 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare] etc.
