Stat
| Comentarii |
|
stat, definiție - statul este un fenomen istoric, politic şi juridic, care ţine, în acelaşi timp, de o creaţie a spiritului şi a realităţii sociologice naţionale şi internaţionale.
De asemenea, în Dictionnaire du droit constitutionnel se consideră că, „din punct de vedere istoric şi sociologic, statul este puterea de comandă instituţionalizată (...) instituţionalizarea nu operează decât dacă sunt reunite condiţiile care îl fac posibil: o populaţie stabilită pe un teritoriu delimitat de frontiere şi dezvoltarea unei organizări guvernamentale şi administrative”.
în literatura juridică din ţara noastră se arată că noţiunea de „stat” s-a format din verbul latin statuo, care înseamnă a pune, a aşeza, a întemeia, iar sintagma status civitas exprima în Imperiul Roman modul de guvernare a cetăţii.
Organizarea politică a unei colectivităţi umane era desemnată la greci prin expresia de polis (cetate) sau politeia (formă de organizare).
Noţiunea modernă de stat s-a conturat mai târziu, spre sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea, primul care a folosit acest termen considerându-se a fi Machiavelli în lucrarea „Principele”.
Pentru o definiţie completă a statului, în literatura juridică s-a considerat că trebuie luate în considerare următoarele elemente:
- forma de organizare politică a unei colectivităţi umane constituite istoric;
- localizarea geografică;
- existenţa uni grup conducător învestit cu atribuţii de guvernare şi de exercitare a autorităţii publice în numele poporului;
- prerogativa grupului conducător de a stabili şi a apăra ordinea statală şi, în cadrul acesteia, a celei juridice.
Pornind de la aceste elemente, statul a fost definit ca „forma instituţionalizată de organizare politică a unei colectivităţi umane constituite istoric şi localizate geografic pe un anumit teritoriu, în care un grup de indivizi, deţinând, în virtutea suveranităţii poporului şi ca expresie a voinţei acestuia ori ilegitim, prerogativele şi instrumentele exercitării autorităţii publice, ale elaborării şi aplicării normelor de convieţuire socială, exprimă şi apără interesele fundamentale ale statului şi ale naţiunii şi impune voinţa acestora ca voinţă general obligatorie”.
Analizat şi definit din mai multe puncte de vedere - politologic, sociologic -, statul poate fi privit ca o persoană juridică sau morală, adică este titular de drepturi şi obligaţii; astfel, art. 223 noul C. civ. prevede că statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii; el participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazurile în care legea stabileşte alte organe în acest scop.
Statul este persoană juridică de drept public, însă poate fi şi subiect în raporturile de drept privat.
Doctrina subliniază că statul are două accepţiuni: în sens larg, statul este format din trei elemente componente, şi anume teritoriu, populaţie şi puterea politică organizată, suverană; în sens restrâns, statul se referă numai la puterea de stat, adică la mecanismul de organe prin care este condusă şi organizată societatea.
Din punct de vedere al dreptului constituţional, au relevanţă ambele accepţiuni, deoarece puterea politică se exercită pe un anumit teritoriu şi în legătură cu o anumită populaţie.
