Subiectele raporturilor de drept constituţional
| Comentarii |
|
subiectele raporturilor de drept constituţional, sunt considerate subiecte ale raporturilor de drept constituţional: poporul, statul, organele statului (autorităţile publice), partidele şi formaţiunile politice, cetăţenii, străinii şi apatrizii.
1. Poporul
Prin art. 2 alin. (1) din Constituţie se recunoaşte poporului în mod expres calitatea de subiect al raporturilor de drept constituţional, precizându-se că „suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. Din modul de redactare a acestui alineat, aşa cum a fost el modificat în urma revizuirii constituţionale din 2003, se des-prinde concluzia că principiul suveranităţii naţionale, ce presupune autorităţi ce rezultă în urma unor alegeri libere, periodice şi corecte, se îmbină cu principiul participării directe cu ocazia desfăşurării referendumului.
2. Statul
Unul dintre subiectele importante ale raporturilor de drept constituţional şi asupra căruia vom insista într-un capitol viitor este statul, care poate să apară în această calitate fie direct (de exemplu, în raporturile de cetăţenie sau în cele privind statul federal), fie indirect, prin intermediul organelor sale.
3. Autorităţile publice (organele statului)
Potrivit Constituţiei României din 1991, cu modificările aduse în anul 2003, autorităţile publice cele mai importante, rezultate ca urmare a aplicării principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, sunt autoritatea legislativă, executivă şi judecătorească, care exercită prerogativele celor trei clasice puteri ale statului, fiecare dintre ele putând fi subiect al raporturilor de drept constituţional cu respectarea anumitor condiţii.
în ceea ce priveşte Parlamentul, organul legiuitor al ţării, acesta este subiect al raporturilor de drept constituţional atât în întregul său, cât şi prin organele sale interne. în prima situaţie, Parlamentul apare în această calitate în procesul privind adoptarea legilor, cu condiţia ca raportul juridic la care participă să fie de drept constituţional. Cu privire la cea de-a doua situaţie, organele interne ale Parlamentului - comisiile parlamentare, birourile permanente, grupurile parlamentare etc. - pot fi şi ele subiecte ale raporturilor de drept constituţional, deoarece contribuie indirect la elaborarea legilor prin propuneri, avizări, activităţi de control etc.
în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că şi instituţia prezidenţială intră în raporturi de drept constituţional, atunci când Preşedintele procedează la promulgarea legilor sau atunci când recurge la procedura retrimiterii spre reexaminare a legii la Parlament sau de control al constitutionalitătii lor de către Curtea Constituţională.
Cu privire la celelalte autorităţi ale statului - executivă, judecătorească -, şi acestea pot fi subiecte ale raporturilor de drept constituţional, dacă au un conţinut constituţional. Considerăm că în mod judicios a fost exprimat punctul de vedere conform căruia instanţele judecătoreşti intră în raporturi de drept constituţional când celălalt subiect sunt cetăţenii şi aceştia folosesc excepţia de neconstitutionalitatd'.
4. Partidele, formaţiunile politice, alte organizaţii
Atât Constituţia, cât şi unele legi, în principal Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, republicată, stabilesc faptul că partidele politice şi organizaţiile pot fi subiecte ale raporturilor de drept constituţional prin faptul că ele contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Acest lucru se realizează, în principal, prin posibilitatea partidelor de a propune candidaţi în alegeri şi, de asemenea, prin activităţile pe care le desfăşoară în cadrul autorităţilor publice în diferitele forme organizatorice ale acestora - birouri, comisii etc.
Partidele politice mai apar în această calitate, aceea de subiecte ale raporturilor de drept constituţional, atunci când se constituie birourile electorale, în care sunt reprezentate şi partidele politice.
5. Cetăţenii
Cetăţenii apar ca subiecte ale raporturilor de drept constituţional fie în mod distinct, individual, în anumite ipostaze (alegător, deputat, senator, preşedinte, destinatar al drepturilor şi îndatoririlor fundamentale), fie în mod colectiv, organizaţi în circumscripţii electorale sau atunci când promovează iniţiative legislative (un număr de 100.000, respectiv 500.000 de cetăţeni cu drept de vot).
6. Birourile electorale
Birourile electorale, care sunt compuse din judecători (jurişti) şi reprezentanţi ai partidelor politice, se constituie ca subiecte ale raporturilor de drept constituţional în perioada desfăşurării alegerilor.
Străinii şi apatrizii
Străinii şi apatrizii pot fi subiecte ale raporturilor de drept constituţional în raporturile ce privesc acordarea cetăţeniei române, a azilului politic sau a statutului de refugiat.
