Principalele caracteristici ale dreptului
| Comentarii |
|
principalele caracteristici ale dreptului, dreptul este o creație a oamenilor în cadrul evoluției socio-istorice. Modul de formare are la bază procesul de acumulare de norme juridice și organizare statală, dar și procesul creativ prin care noi și noi cunoștințe juridice s-au acumulat. Astfel, științele juridice au suferit de-a lungul secolelor un puternic proces evolutiv, în strânsă legătură cu practica juridică și cu dezvoltarea teoriilor specifice.
Gândirea umană a fost în permanență atrasă de studiul fenomenului juridic, având în vedere conotația socială a dreptului. La început, cărturarii analizau dreptul din punct de vedere religios, moral, filozofic, însă știința juridică s-a dezvoltat cu ajutorul raționamentelor jurisconsulților romani și, mai apoi, cu sprijinul glosatorilor și postglosatorilor medievali ce activau în școlile juridice renascentiste.
Ca știință propriu-zisă, dreptul apare după secolul al XV-lea d.H., când se conturează și științele naturii, științele despre societate și științele gândirii. Dreptul apare ca știință de sine stătătoare în secolul XIX, delimitându-se de alte științe socio-umaniste prin obiect propriu de studiu, prin metode specifice de cercetare și printr-o finalitate practică diferită.
Caracteristicile dreptului:
1. știința dreptului are o istorie proprie, care este integrată în istoria statului, dreptul și statul nu se pot separa, ci se găsesc într-o strânsă interdependență, lucru valabil și pentru științele despre drept și despre stat;
2. știința dreptului are un puternic caracter normativ;
3. știința dreptului are un aparat conceptual propriu ce operează cu noțiuni și definiții specifice, cum ar fi: subiect de drept, raport juridic, act normativ, fapt ilicit etc.;
4. dreptul folosește expresia „lege” într-un sens propriu, spre deosebire de celelalte științe, ce folosesc termenul „lege” ca fundament al unui fenomen. Știința dreptului înțelege prin lege norma de drept;
5. știința dreptului are profunde conotații socio-umane.
Secțiunea a 2-a. Metodele cercetării științifice a dreptului
Orice știință are la bază o serie de procedee și mijloace de cercetare a propriului domeniu. Originea cuvântului „metodă” se regăsește în limba greacă, și anume methodos, care desemnează: drum, sens etc.
Metodele de cercetare reprezintă operațiuni sau proceduri prin care specialiștii urmăresc cunoașterea domeniului de studiu.
