Principalele metode de studiere a dreptului
| Comentarii |
|
Principalele metode de studiere a dreptului,
1. Metoda generalizării și abstractizării teoretice a fenomenului juridic
2. Metoda logică
3. Metoda istorică de cercetare a dreptului
4. Metoda comparativă
5. Metoda sociologică
1. Metoda generalizării și abstractizării teoretice a fenomenului juridic
Toate științele juridice folosesc această metodă de cercetare a dreptului. Prin folosirea ei, fenomenul juridic este abstractizat și generalizat la cel mai înalt nivel. Această metodă de cercetare este specifică teoriei generale a dreptului.
2. Metoda logică
Metoda logică se pliază foarte bine pe cercetarea științei dreptului, întrucât ea este o știință deductivă. Fenomenele, instituțiile, conceptele cercetate sunt descrise sub aspect Concluziv din punctul de vedere al raționamentului corect și al logicii. După cum arată prof. N. Popa, metoda logică este de largă utilitate în orice act de gândire științifică. În drept, ea este o totalitate de procedee și operațiuni metodologice, gnoseologice specifice, prin care se creează posibilitatea surprinderii structurii și a dinamicii raporturilor necesare între diferitele componente ale sistemului juridic al unei societăți.
3. Metoda istorică de cercetare a dreptului
Această metodă ajută la cunoașterea dreptului pe baza evoluției sale istorice. Sensul evenimentelor dintr-o anumită perioadă, valorile sociale din acea perioadă și-au pus amprenta pe regulile de drept și pe instituțiile contemporane. Creația juridică este, până la urmă, o valoare socială care trebuie luată în considerare atât de juriști, cât și de istorici. Nu în ultimul rând, pentru practicienii dreptului, creația juridică poate deveni o sursă de inspirație.
4. Metoda comparativă
Metoda comparativă are ca obiectiv compararea sistemelor de drept diferite, a ramurilor și instituțiilor, a normelor de drept. Prin folosirea acestei metode, studiul fenomenului juridic a progresat. Necesitatea dreptului comparat apare în secolul XX și se bazează pe câteva reguli. În primul rând, trebuie să se compare doar ceea ce este comparabil, nu elemente ce fac parte din sisteme de drept diferite din punct de vedere istoric (de exemplu, sistemul de drept sclavagist cu cel de drept socialist) și nici sisteme de drept antagonice (de exemplu, sisteme juridice bazate pe statul de drept cu sisteme juridice totalitare). O altă regulă o reprezintă identificarea unor indici comuni care să ajute la descoperirea fenomenelor identice.
5. Metoda sociologică
Această metodă analizează fenomenul juridic din perspectiva influenței societății asupra fenomenului juridic, în general. Cercetarea sociologică a dreptului funcționează într-o dublă direcție, în sensul cunoașterii influenței dreptului asupra societății, dar și invers. Câtă vreme juriștii analizează dreptul din interior, sociologii analizează fenomenul juridic din exterior.
Secțiunea a 3-a. Funcțiile dreptului
Scopul social al dreptul îl reprezintă ordonarea raporturilor sociale, sens în care dreptul este slujit de anumite funcții. Funcțiile dreptului au ca obiect asigurarea echilibrului social, prin intermediul conlucrării subiectelor de drept și cu participarea instituțiilor etatice cu competențe în domeniul realizării și aplicării dreptului.
După cum arată prof. N. Popa, funcțiile dreptului sunt acele direcții (orientări) fundamentale ale acțiunii mecanismului juridic, la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului (ramurile, instituțiile, normele dreptului), precum și instituțiile sociale special abilitate cu atribuții în domeniul realizării dreptului.
Dreptul nu arată niciodată ce se întâmplă într-o societate, ci numai ce trebuie să se întâmple, având ca efect (finalitate) aplanarea potențialelor surse de conflict social și lubrifierea relațiilor sociale.
Cât privește funcțiile dreptului, Karl Llewellyn arată că acestea sunt: compoziția conflictelor, regularizarea comportamentelor, organizarea și legitimarea puterii sociale, structurarea condițiilor de viață ale societății, administrarea justiției.
