Timbrajul şi competenţa pentru acţiunea în constatare
| Comentarii |
|
timbrajul şi competenţa pentru acţiunea în constatare, în ceea ce priveşte timbrajul, cererea pentru constatarea dobândirii unui drept real este considerată evaluabilă în bani.
Cererile în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial se timbrau, până la apariţia O.U.G. nr. 80/2013, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ce fac trimitere la art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, care constituie prevederi cu caracter de drept comun în materia timbrării pentru cererile în realizarea dreptului. Cererile în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nepatrimonial se timbrează cu taxă fixă, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. a) din acelaşi act normativ.
Conform prevederilor art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, intrată în vigoare la data de 29 iunie 2013 (şi care are în vedere timbrajul corelat cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă), acţiunile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial se timbrează la valoare, conform alin. (1): „(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:
a) până la valoarea de 500 lei - 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
b) între 501 lei şi 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
c) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
d) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
e) între 50.001 lei şi 250.000 lei -2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
f) peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei
Conform art. 8 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, se taxează cu 100 lei cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nepatrimonial.
Sub aspectul competenţei, conform art. 125 NCPC (corespondent art. 18 CPC), „în cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.
