Albert-Engelmann-Gesellschaft MBH contra Austria - Revistă religioasă. Critica liderilor religiosi
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Albert-Engelmann-Gesellschaft MBH c. Austria, 19 ianuarie 2006, 46389/99
Atunci când anumite afirmaţii constituie judecăţi de valoare, proporţionalitatea ingerinţei depinde de existenţa unei baza factuale pentru afirmaţii în discuţie, pentru că o judecată de valoare lipsită de orice bază în realitate poate fi socotită excesivă şi sancţionabilă.
Societatea reclamantă editează o revistă intitulată „Revista catolicilor pentru credinţă şi Biserică”. La 13 noiembrie 1996, revista a publicat mai multe scrisori privind o „mişcare de iniţiativă populară în cadrul Bisericii”. Una dintre aceste scrisori făcea referire la dl. Paarhammer – vicar general al arhidiocezei din Salzburg, membru al conducerii catedralei din Salzburg şi profesor de drept canonic la universitatea din acelaşi oraş – lăsând să se înţeleagă că acesta este un „rebel” şi un „critic al Bisericii” şi reproşându-i că l-a criticat şi denigrat în public pe Papă într-o manieră extrem de ofensatoare. În aceeaşi scrisoare se sugera că ar fi mai bine ca astfel de preoţi să fie înlocuiţi de către slujitori ai bisericii veritabili, loiali faţă de papalitate şi Biserică. Aceste afirmaţii erau bazate pe un comunicat de presă difuzat de către conducerea catedralei în decembrie 1988 şi pe un interviu radiofonic acordat de către dl. Paarhammer în ianuarie 1989, în care acesta afirma că maniera în care Sfântul Scaun a intervenit în procedura de alegere a unui nou arhiepiscop de Salzburg a creat o situaţie de conflict moral.
În martie 1997, dl. Paarhammer a intentat o acţiune în răspundere civilă delictuală bazându-se pe prevederile legii presei. Instanţele interne au considerat că afirmaţiile făcute în acea scrisoare nu aveau o bază factuală suficientă, că acestea au adus atingere reputaţiei dlui. Paarhammer, iar societatea ce edita revista nu i-a dat acestuia posibilitatea să comenteze conţinutul scrisorii. Societatea a fost condamnată la plata unor daune morale de 2 180 euro şi publicarea hotărârii de condamnare. Ulterior, în 1999, dl. Paarhammer a fost destituit din funcţiile sale de vicar general, iar din 2001 a fost numit în fruntea centrului internaţional de cercetări asupra problemelor fundamentale ridicate de ştiinţă.
Art. 10. Pentru a determina dacă măsura luată corespunde unei nevoi sociale imperioase şi a fost proporţională cu scopul vizat, Curtea acordă o importanţă particulară contextului în care s-au făcut afirmaţiile sancţionate, motivelor invocate de către instanţele naţionale şi naturii ingerinţei.
Curtea a considerat că motivele invocate de către instanţele austriece sunt pertinente, însă rămâne de verificat în ce măsură acestea sunt şi suficiente pentru a justifica ingerinţa. Curtea observă că afirmaţiile în litigiu au fost publicate într-o revistă cu caracter religios şi vizau aspecte de un interes considerabil pentru comunitatea locală la acel moment. Curtea a constatat că instanţele austriece au omis aceste aspecte. Un alt factor ce trebuie luat în considerare este distincţia între declaraţii de fapt şi judecăţi de valoare. Dacă veridicitatea afirmaţiilor ce intră în prima categorie poate fi probată, cele ce intră în cea de-a doua categorie nu pot fi demonstrate cu exactitate. Totuşi, chiar atunci când anumite afirmaţii constituie judecăţi de valoare, proporţionalitatea ingerinţei depinde de existenţa unei baza factuale pentru afirmaţii în discuţie, pentru că o judecată de valoare lipsită de orice bază în realitate poate fi socotită excesivă şi sancţionabilă. În speţă, scrisoare adresată redactorului şef al reclamantei exprima o opinie asupra unor schimbări necesare în sânul Bisericii catolice, făcând referire la dl. Paarhammer. Curtea a considerat că aceste afirmaţii sunt judecăţi de valoare, iar acestea au o bază factuală reală, în condiţiile în care dl. Paarhammer criticase anterior Biserica în public. Curtea a admis că anumiţi termeni utilizaţi nu erau adecvaţi, însă libertatea presei permite o anumită doză de exagerare ori provocare. În consecinţă, comentariile litigioase trebuie considerate ca judecăţi de valoare admisibile. De asemenea, Curtea a considerat că instanţele interne ce au ţinut cont de faptul că societatea reclamantă nu s-a disociat de afirmaţiile conţinute în scrisoarea publicată s-au situat pe o poziţie greşită, fiind imposibil să i se impune unui organ de presă să se disocieze sistematic şi formal ori de câte ori opiniile unui terţ, publicate, riscă să provoace altuia un prejudiciu.
Pentru toate aceste motive, Curtea a considerat că art. 10 a fost violat.
| ← Standard Verlags GMBH şi Krawagna-Pfeifer contra Austria -... | Wirtschafts-Trend Zeitschriften-Verlags GmbH contra Austria -... → |
|---|
