Jurisic şi Colegiul Mehrerau şi Coorplan-Jenni GmbH şi Hascic contra Austria - Permise munca
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărâreaJurisic şi Colegiul Mehrerau şi Coorplan-Jenni GmbH şi Hascic c. Austria, 27 iulie 2006, 62539/00
Demersurile pentru obţinerea unui permis de muncă pentru muncitori străini sunt drepturi cu caracter civil.
Colegiul Mehrerau este o mănăstire din Austria care a dorit să îl angajeze pe dl Jurisic, naţional din Bosnia şi Herţegovina în calitate de ajutor la întreţinerea fermei mănăstirii. În februarie 1998 reclamanţii au solicitat serviciului din localitatea în care se află mănăstirea eliberarea unui permis de muncă pentru dl Jurisic. Solicitarea le-a fost respinsă pe motiv că numărul maxim de angajaţi străini fusese deja depăşit. Ambii reclamanţi au formulat apel la agenţia ierarhic superioară dar acestea au fost respinse. Fiecare dintre reclamanţi a formulat ulterior a introdus acţiune în contenciosul administrativ solicitând totodată audieri orale pentru expunerea motivelor. Acţiunea introdusă de dl Jurisic a fost respinsă pe temei că nici unul din drepturile sale nu ar fi fost violate deoarece refuzul de a i se elibera un permis de muncă nu fusese respins pe motive legate de persoana sa. Acţiunea mănăstirii a fost respinsă ca fiind lipsită de temei legal.
Coorplan-Jenni GmbH, o societate austriacă cu răspundere limitată l-a angajat pe dl Hascic, naţional din Bosnia şi Herţegovina până când a fost atenţionată de serviciul teritorial pentru plasarea forţei de muncă că pentru a fi angajat la societate dl Hascic are nevoie de permis de muncă. În aprilie 1998 reclamanţii au solicitat eliberarea unui asemenea permis. Cererea le-a fost respinsă pe temei că numărul maxim de angajaţi străini fusese deja depăşit Atât procedura de recurs la unitatea administrativă ierarhic superioară cât şi acţiunea în instanţă a reclamanţilor au fost respinse pe exact aceleaşi motive ca şi plângerile primilor reclamanţi.
Cererile reclamanţilor de audieri au fost respinse în primul rând pe motivul că ele nu sunt necesare pentru clarificarea datelor din dosar şi în al doilea rând instanţa administrativă a subliniat că problema în discuţie nu intră în domeniul de incidenţă al art. 6 din Convenţie.
Domeniul de aplicabilitate al art. 6. În ceea ce îi priveşte pe primii reclamanţi este evidentă incidenţa în speţă a unei chestiuni conflictuale. Astfel, permisul de muncă se eliberează la cererea persoanei şi se acordă în cazul în care persoana solicitantă întruneşte toate condiţiile impuse de lege şi nu se aduce atingere intereselor economice şi publice. În consecinţă, în cazul în care cel puţin aparent condiţiile sunt îndeplinite, orice angajator are dreptul de a solicita eliberarea unui permis de muncă. Totodată, validitatea unui contract de muncă între angajator şi o persoană de naţionalitate străină depinde de eliberarea prealabilă a unui permis de muncă. Demersurile pentru obţinerea unui astfel de permis fiind aşadar decisive pentru potenţialul angajator, ele implică în mod evident drepturile de natură civilă ale angajatorilor. În concluzie, art. 6 este aplicabil.
În ceea ce îi priveşte pe dl Jurisic şi dl Hascic, Curtea a constatat că aceştia nu au beneficiat de locus standi în ceea ce priveşte procedurile privind eliberarea permisului de muncă. Având în vedere că cererile celor doi reclamanţi au fost conjuncte cu cele ale potenţialilor angajatori ale căror drepturi de natură civilă au fost deja stabilite, Curtea a considerat că aceşti reclamanţi au un drept derivat din drepturile angajatorilor. Faptul că legislaţia internă obligă persoanele să subscrie cererea de eliberare a permisului de muncă în nume propriu nu afectează existenţa dreptului lor derivat ci este o simplă obligaţie de ordin procedural. În consecinţă, Curtea observă că dreptul de a încheia un contract de muncă este în speţă unul conflictual, de natură a aduce atingere drepturilor de natură civilă ale reclamanţilor. Totodată, Curtea a considerat că acţiunea în instanţă introdusă de cei doi reclamanţi precum şi solicitarea de organizare a audierilor este deopotrivă decisivă şi fondată.
Echitabilitatea procedurii. Curtea constantă că în cazul Collegium Mehrerau şi Coorplan-Jenni GmbH legislaţia internă prevede dreptul acestora de a solicita audieri în faţa primei şi unicei instanţe competente de a soluţiona litigiul, în afară de cazurile în care acestea ar presupune strict probleme legale sau tehnice. În cazul de faţă Curtea nu a considerat că sunt întrunite aceste cazuri de excepţie. În concluzie, art. 6 a fost violat.
În ceea ce îi priveşte pe dl Jurisic şi dl Hascic, Curtea constantă că accesul acestora la justiţie a fost încălcat datorită imposibilităţii acestora de a-şi apăra drepturile în faţa instanţei. În concluzie, art. 6 a fost violat.
| ← I. H. contra Austria - Informarea acuzatului cu privire la... | Verlagsgruppe News GMBH contra Austria - Libertatea presei.... → |
|---|
