Aşci contra Austria - Non bis in idem. Concurs ideal.
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, decizia Aşci c. Austria, 19 octombrie 2006, 4483/02
Atunci când mai multe infracţiuni, comise printr-o singură acţiune, fac obiectul unor proceduri succesive, una dintre ele fiind judecată după ce cealaltă a fost judecată definitiv, Curtea trebuie să determine dacă aceste infracţiuni au aceleaşi elemente constitutive.
Direcţia poliţiei federale l-a condamnat pe reclamant pentru comportament agresiv contra unui agent de poliţie – P. – întrucât reclamantul a vociferat şi a încercat să îi smulgă poliţistului permisul de conducere pe care acesta din urmă i-l luase. Ulterior, o instanţă regională l-a condamnat pe reclamant şi pentru vătămare corporală şi încercare de a rezista unei acţiuni licite a poliţiei, din cauza faptului că, cu ocazia aceluiaşi incident, îl lovise pe ofiţerul de poliţie M. cu cheile de la maşină şi cu piciorul.
Art. 4 din Protocolul nr. 7. Curtea a amintit că acest text prohibeşte repetarea procedurilor penale închise definitiv. Simplul fapt că un act reprezintă mai multe infracţiuni nu este contrar acestei dispoziţii. Totuşi, atunci când mai multe infracţiuni, comise printr-o singură acţiune, fac obiectul unor proceduri succesive, una dintre ele fiind judecată după ce cealaltă a fost judecată definitiv, Curtea trebuie să determine dacă aceste infracţiuni au aceleaşi elemente constitutive. În speţă, direcţia de poliţie federală l-a condamnat pe reclamant pentru comportament agresiv faţă de P., iar o instanţă regională l-a condamnat ulterior pentru vătămarea corporală a lui M. şi încercarea de a rezista împotriva unei acţiuni legale a poliţiei. Prezenta cauza trebuie în consecinţă distinsă de afacerile Gradinger versus Austria şi Oliveira versus Elveţia, în care reclamanţii comiseseră o singură acţiune ce întrunea conţinutul mai multor infracţiuni. În prezenta cauză, infracţiunilor au elemente constitutive diferite şi au fost comise succesiv, nu concomitent. În plus, chiar dacă s-ar accepta argumentul reclamantului după care a fost sancţionat de două ori pentru aceeaşi acţiune – adică pentru acţiunea comisă în timpul altercaţiei cu cei doi poliţişti – Curtea, aplicând criteriul utilizat în hotărârea sa Franz Fischer versus Austria, a considerat că elementele constitutive ale infracţiunilor sunt distincte, dat fiind că actele de executare au fost săvârşite împotriva unor persoane distincte şi nu au aceeaşi gravitate. Chiar dacă s-ar a admis că judecarea reclamantului în faţa unei singure instanţe, în cadrul unei singure proceduri, ar fi fost mai aproape de principiile unei bune administrări a justiţiei, această problemă nu intră sub incidenţa art. 4 din Protocolul nr. 7, întrucât această dispoziţie nu interzice ca infracţiuni diferite să fie judecate de instanţe diferite. De aceea, nu există vreo violare a art. 4 din Protocolul nr. 7.
| ← Josef Fischer contra Austria - Contradictorialitatea procedurii.... | Öllinger contra Austria - Libertatea de reuniune. Comemorare.... → |
|---|
