CEDO, secţia II, hotărârea Asnar contra Franţa, 17 iunie 2003, 57030/00
Pentru a exista discriminare trebuie ca diferenţa de tratament să fie lipsită de o justificare rezonabilă şi obiectivă.
La 26 octombrie 1988, reclamantul a solicitat ieşirea sa la pensie din profesia de profesor, în baza unei legi care permitea acest fapt pentru o persoană care a împlinit 55 de ani şi avea cel puţin 15 de serviciu activ, însă cererea sa a fost respinsă pe motiv că nu îndeplinea cea de-a doua condiţie, întrucât intervalul de timp cât a efectuat stagiul militar obligatoriu nu se socoteşte în cei 15 ani. La 1 decembrie 1988, reclamantul a sesizat instanţa cu o acţiune în contra deciziei de refuz a acordării drepturilor financiare ce decurg din pensia sa, acţiunea fiind admisă la 29 ianuarie 1991. Urmare a acestei decizii, reclamantul a cerut din nou autorităţilor administrative acordarea imediată a pensiei sale, însă cererea i-a fost respinsă pe acelaşi motiv la 18 martie 1991, reclamantul intentând în consecinţă o nouă acţiune judecătorească. Înainte însă ca o instanţă să se pronunţe, Ministerul Educaţiei a acordat în august 1991, în executarea deciziei din 20 ianuarie 1991, pensia solicitată de către reclamant. De aceea, cea de-a doua acţiune în instanţă reclamantului a fost respinsă ca fiind lipsită de obiect. În schimb, Ministerul Educaţiei a declarat apel contra deciziei din 20 ianuarie 1991. La 20 octombrie 1999, Consiliul de Stat francez a admis apelul şi a respins cererea reclamantului pe motiv că perioada efectuării stagiului militar nu se i-a calcul la verificarea duratei serviciului activ anterior pensionării. În consecinţă, reclamantul a fost obligat să restituie pensia primită în acest interval de timp, anume peste 120.000 Euro.
1. Cu privire la epuizarea căilor de recurs interne. În raport de violarea dreptului la o durată rezonabilă a procedurii, statul pârât a ridicat excepţia neepuizării căilor de recurs interne, pe motiv că legea internă permitea reclamanţilor, pe calea unei acţiuni în răspundere delictuală, să solicite instanţei constatarea depăşirii duratei rezonabile a unei proceduri şi să obţină repararea prejudiciului, invocând în acest sens mai multe hotărâri judecătoreşti. Curtea a respins însă excepţia, întrucât deciziile judecătoreşti invocate sunt posterioare introducerii plângerii de către reclamanţii, cu excepţia unor decizii date în primă instanţă. Or, Curtea a afirmat că în aceste condiţii nu li se putea impune epuizarea unei căi de recurs care practic nu exista la data introducerii plângerii, nefiind previzibil pentru reclamanţi, la acel moment, că o acţiune în răspundere delictuală ar avea succes.
2. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 1 privind depăşirea duratei rezonabile a procedurii. Curtea, luând în consideraţie criteriile de apreciere a rezonabilităţii duratei unei proceduri, a decis că există o violare a art. 6 parag. 1 din această cauză, întrucât statul nu a putut să justifice durata de peste 8 ani a procedurii în faţa Consiliului de Stat, cu atât mai mult cu cât cauza prezenta o anumită urgenţă, cât timp în caz de admitere a apelului, intimatul urma să fie obligat la restituirea unor sume de bani importante.
3. Cu privire la echitabilitatea procedurii în faţa Consiliului de Stat. Curtea a constatat că acest capăt de cerere a fost formulat pentru prima dată de către reclamant printr-un memoriu ulterior plângerii, introdus la mai mult de 6 luni de la data ultimei decizii definitive, astfel încât capătul de plângere a fost respins ca inadmisibil.
4. Art. 14 („Interzicerea discriminării”). Reclamantul s-a plâns de existenţa unei discriminării între bărbaţi şi femei, întrucât, dacă femeile nu au trebuit să satisfacă stagiul militar, ele au beneficiat de condiţii de pensionare mai favorabile decât bărbaţii, în cazul cărora termenul efectuării stagiului militar nu se ia în calcul la durata serviciului activ. Curtea a reamintit faptul că pentru a exista discriminare trebuie ca diferenţa de tratament să fie lipsită de o justificare rezonabilă şi obiectivă. Or, în speţă, diferenţa de tratament existentă este justificată de aplicarea unui principiu: în cazul calcului termenului serviciului activ, se i-a în calcul durata efectivă a acestuia, fără a se socoti întreruperile, indiferent cărui motiv sunt datorate. Acest principiu este, în opinia Curţii, o justificare suficientă a diferenţei de tratament, astfel încât acest capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil, fiind în mod vădit nefondat.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Asnar contra Franţei - Discriminare pe bază de sex. Calculul pensiei.
