CEDO, secţia III, hotărârea Murphy contra Irlanda, 10 iulie 2003, 44179/98
Statele beneficiază de o importantă marjă de apreciere relativă la problemele susceptibile să ofenseze persoanele în raport de credinţele lor religioase.
Reclamantul este pastor al centrului religios Irish Faith Centre. În 1995, reclamantul a trimis unui post de radio local, în vederea difuzării, un anunţ privind proiecţia unui film având temă religioasă. Comisia independentă pentru radio şi televiziune a interzis difuzarea acelui anunţ, pe baza unei legi care interzicea difuzarea de anunţuri cu scop politic ori religios. Acţiunea în instanţă a reclamantului a fost respinsă.
Art. 10 („Libertatea de exprimare”). Problema litigioasă din speţă priveşte în principal reglementarea cu privire la exprimarea unor informaţii, şi nu manifestarea religiei, motiv pentru care ea trebuie examinată prin prisma art. 10, nu a art. 9. Este evident că în speţă există o ingerinţă în libertatea de exprimare. Curtea a constatat că această ingerinţă este prevăzută de lege, iar scopul ei este legitim – protecţia ordinii şi a securităţii naţionale – ţinând cont de sensibilitatea religioasă specială care există în Irlanda. Cu privire la necesitatea ingerinţei, Curtea a considerat că statele beneficiază de o importantă marjă de apreciere relativă la problemele susceptibile să ofenseze persoanele în raport de credinţele lor religioase. În acest sens, Curtea a constatat că instanţele interne au luat în considerare faptul că statul a dorit ca, prin legislaţia incriminată, să protejeze simţămintele religioase ale persoanelor din Irlanda, în condiţiile în care această problemă este una sensibilă pe teritoriul irlandez. Curtea aminteşte faptul că, vizând interdicţia anunţurilor cu caracter religios prin mijloace audio-video, statul a plecat de la opinia potrivit căreia ideile transmise prin aceste mijloace pot fi recepţionate de orice persoană, inclusiv de acelea care s-ar putea simţi ofensate. De asemenea, Curtea a constatat că interdicţia nu era totală. Reclamantul putea să facă cunoscut anunţul pe calea mijloacelor de informare tipărită sau prin anunţuri la reuniuni publice. În consecinţă, Curtea a considerat că au existat motive suficiente şi pertinente pentru a opera acea interdicţie, astfel că statul nu şi-a depăşit limitele marjei de apreciere. În consecinţă, art. 10 nu a fost violat.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Murphy contra Irlandei - Libertatea presei. Mesaje cu caracter religios. Ofensarea unei părţi a popul
