CEDO, secţia III, hotărârea Timofeyev contra Rusia, 23 octombrie 2003, 58263/00
Executarea târzie a unei hotărâri judecătoreşti nu conduce la pierderea calităţi ide victimă.
În 1981, reclamantul a fost inculpat pentru propagandă antisovietică şi i-au fost confiscate mai multe bunuri. Instanţa l-a achitat pe motiv că suferă de o maladie mentală şi a dispus internarea sa medicală. După eliberarea sa din spital, reclamantul a intentat o acţiune prin care a solicitat recuperarea bunurilor confiscate. Acţiunea sa a fost admisă în 1998, când Trezoreria a fost obligată să îi plătească reclamantului o sumă de bani. Întrucât procedura de executare nu a avansat deloc, reclamantul a intentat o acţiune contra executorului judecătoresc, fără nici un rezultat însă. De abia în 2001, suma de bani a fost plătită reclamantului.
1. Art. 34 („Cereri individuale”). Calitatea de victimă. Curtea a constatat că, deşi reclamantul a primit suma de bani datorată, aceasta nu constituie o recunoaştere implicită a violării unui drept al său şi nici nu acoperă prejudiciile produse prin întârzierea executării unei hotărâri judecătoreşti definitive. În consecinţă, reclamantul nu a pierdut calitatea de victimă.
2. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) şi art. 1 („Protecţia proprietăţii”) din Protocolul nr. 1. Curtea a constatat că întârzierea imensă cu care statul a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă contra sa constituie atât o violare a accesului la justiţie, întrucât ignorarea soluţiilor instanţelor de judecată transformă rolul acestora într-unul formal, cât şi o privare nejustificată de proprietate.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Timofeyev contra Rusia - Pierderea calităţii de victimă. Executarea târzie a unei hotărâri judecător
