Rudzinska contra Poloniei - Depozite la casa de consemnaţiuni Devalorizare Obligaţiile statului
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, decizia Rudzinska versus Polonia, 7 septembrie 1999, 45223/99
Statele nu au nicio obligaţie generală de a menţine, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse într-o bancă sau instituţie financiară.
În 1984, în virtutea unui decret din 1983, tatăl reclamantei a deschis un cont de economii pentru un apartament pe numele fiicei sale. Decretul din 1983 avea drept obiectiv crearea unui plan de finanţare a construirii de apartamente, cofinanţat de către stat, ţinând cont de penuria de locuinţe existentă. Drept parte a acestui plan, statul s-a angajat ca sumele depuse să fie periodic reevaluate astfel încât să îşi menţină puterea de cumpărare. Procedura de reevaluare consta în acordarea unei indemnizări pentru locuinţă. În 1993, un decret al guvernului fixa noi condiţii cu privire la această indemnizaţie, noile reglementări dispunând acordarea sa doar persoanelor care şi-au cumpărat sau construit o locuinţă. Aceia care nu îndeplineau această condiţie, aveau dreptul la restituirea sumelor de bani depuse, plus dobânda legală. În mai 1997, banca reclamantei a informat-o că avea în cont 5 693 de zloţi, ce includeau indemnizarea la care avusese dreptul. Reclamanta susţine că această sumă de bani nu este echivalentă preţului de achiziţie a unui apartament, ceea ce contravine obligaţiei iniţiale asumate de către stat.
Art. din Protocolul nr. 1. Modificările legislative din 1993 vizau luarea în calcul a perioadei de tranziţie economică pe care o cunoştea statul şi pierderile excesive existente la bugetul de stat. Reclamanta nu a pretins că ar fi îndeplinit condiţia stipulată în decretul din 1993 pentru a obţine o indemnizare integrală pentru locuinţă. În consecinţă, ea avea doar dreptul de a i se restitui sumele depuse în contul de economii. De aceea, Curtea a considerat că nu se poate socoti că ea ar fi fost privată de proprietatea sa sau că statul ar fi exercitat vreun control asupra bunurilor sale. În ceea ce priveşte plângerea sa cu privire la scăderea drastică a puterii de cumpărare a sumelor depuse ca urmare a inflaţiei, Curtea aminteşte că statele nu au nicio obligaţie generală de a menţine, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse într-o bancă sau instituţie financiară. În fine, prin raportare la afirmaţia reclamantului, după care reducerea angajamentelor statului prin decretul din 1993 a împiedicat-o să îşi achiziţioneze o locuinţă, Curtea aminteşte că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu recunoaşte dreptul de a deveni proprietar al unui bun. În consecinţă, plângerea reclamantei este inadmisibilă, fiind vădit nefondată.
| ← Immobiliare Saffi contra Italiei - Procedura evacuare Durata... | Döring contra Germaniei - Avocat Dreptul de proprietate asupra... → |
|---|
