Ciliz contra Olandei - Rezident ilegal Relaţii de familie Expulzare
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Ciliz versus Olanda, 11 iulie 2000, 29192/95
Statul nu poate dispune unui străin aflat ilegal pe teritoriul său dacă acest lucru ar aduce o atingere gravă raporturilor de familie ale acestuia.
Reclamantul, cetăţean turc, s-a căsătorit în Olanda în 1988. Cuplul a avut un copil în 1990, dar s-a separat în 1991. Întrucât permisul de sejur al reclamantului era subordonat existenţei mariajului şi a vieţii comune cu soţia sa, reclamantului i s-a retras dreptul de a locui în Olanda începând cu data separării de soţia sa. Totuşi, reclamantul a obţinut un permis de sejur cu drept de muncă pe o perioadă de un an, însă cererea sa de prelungire a permisului a fost respinsă în 1993, întrucât la acel moment primea alocaţie de şomaj. Recursurile sale în instanţă au fost respinse în mai 1995. Între timp, reclamantul solicitase unei instanţe acordarea unui drept de vizită al copilului său. În cursul procedurii în apel, instanţa a cerut oficiului pentru minori organizarea unor întâlniri supravegheate între reclamant şi copilul său, însă, exact în acele momente reclamantul a fost arestat în vederea expulzării sale. Prima întâlnire a avut loc de abia în noiembrie 1995, chiar înainte de expulzarea reclamantului. Procedura privind dreptul de vizită s-a desfăşurat ulterior în absenţa reclamantului, căruia i s-a respins viza de intrare în Olanda. În mai 1998, instanţa a respins cererea reclamantului privind dreptul la vizită, pe motiv că a trecut mult prea mult timp de la data la care îşi văzuse copilul.
Art. 8. Viaţă familială. Curtea a considerat că între părinţi şi copilul născut în cadrul căsătoriei există o legătură ce constituie viaţa familială, care nu poate fi ruptă prin separarea sau divorţul părinţilor ori prin faptul că aceştia nu mai locuiesc împreună cu copilul. Chiar dacă reclamantul nu a arătat întotdeauna câtă importanţă acordă întâlnirilor cu copilul său, acesta au fost dacă nu regulate, măcar destul de frecvente, iar reclamantul a sesizat o instanţă de judecată pentru acordarea unui drept legal la vizită. În consecinţă, evenimentele ulterioară separării cuplului nu constituie circumstanţe excepţionale susceptibile de a afecta legăturile familiale. Autorităţile interne au încercat, pe de o parte, să asigure respectarea obligaţiilor pozitive constând în menţinerea legăturilor familiale după divorţ, însă decizia de expulzare a reclamantului a negat complet orice consecinţă a acestei încercări. Curtea a considerat că, expulzându-l pe reclamant înainte de a se decide asupra întâlnirilor şi a necesităţii şi posibilităţii menţinerii legăturilor cu copilul său, autorităţile l-au privat de reclamant de orice posibilitate de a participa la procedura privind dreptul la vizită. Prin absenţa coordonării procedurilor, autorităţile nu au acţionat astfel încât să permită dezvoltarea şi menţinerea legăturilor familiale, astfel încât nu au acordat protecţia necesară drepturilor reclamantului. De aceea, art. 8 a fost violat.
| ← Ebbinge contra Olandei - Metode de interogare Presiuni... | SCC contra Suediei - Expulzare bolnav Tratament medical in... → |
|---|
