SCC contra Suediei - Expulzare bolnav Tratament medical in statul de destinaţie Condiţiile interdicţiei expulzării
| Comentarii |
|
Expulzarea unui bolnav. Tratament medical în statul de destinaţie. Condiţii de interdicţie a expulzării.
CEDO, secţia I, decizia S. C. C. versus Suedia, 15 februarie 2000, 46553/99
Străinii ce sunt obiect al unei decizii de extrădare, nu pot, în principiu, solicita dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat semnatar al Convenţiei cu scopul de a beneficia de asistenţă medicală, socială sau de altă natură, asigurată de către stat.
Cetăţean din Zambia, reclamanta s-a căsătorit cu un diplomat al ambasadei Zambiei la Stockholm, locuind în Suedia din 1990 până la începutul lui 1994. În urma decesului soţului său, survenit în Zambia, a revenit în Suedia la finele anului. Susţinând că familia fostului său soţ a ameninţat-o cu moartea şi că i s-a promis o slujbă la ambasada statului său în Suedia, reclamanta a solicitat un permis de sejur, însă Oficiul pentru imigraţie a respins cererea. Reclamanta a contestat decizia în faţa Comisiei de recurs pentru străini, în faţa .căreia a declarat că este sero-pozitivă şi are dreptul să obţine un permis de sejur din raţiuni umanitare. Medicul care o consultase a susţinut că nu poate face obiectul niciunui tratament decât în măsura în care obţine un permis de sejur de lungă durată. Recursul reclamantei a fost respins, iar medicul său a emis un certificat atestând maladia de care suferă şi susţinând că starea sa de sănătate s-a deteriorat.
În drept.
Art. 3. Plângerile vizând violarea art. 2 şi 3 fac obiect al unui examen minuţios atunci când riscul de a suporta tratamente interzise în ţara de destinaţie provin din anumiţi factori care nu pot angaja, direct sau indirect, responsabilitatea autorităţilor publice ale acestui stat sau care, privite izolat, nu aduc atingere prin ele însele normelor din art. 2 şi 3 din Convenţie. Toate circumstanţele cauzei, în special situaţia personală a reclamantului în statul care îl expulzează, trebuie supuse unui examen riguros. Totuşi, străinii ce sunt obiect al unei decizii de extrădare, nu pot, în principiu, solicita dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat semnatar al Convenţiei cu scopul de a beneficia de asistenţă medicală, socială sau de altă natură, asigurată de către stat. Doar în circumstanţe excepţionale punerea în executare a unei decizii de expulzare a unui străin poate conduce la violarea art. 3 din considerente umanitare. În speţă, maladia reclamantei nu a fost descoperită decât în 1995, iar tratamentul medical nu a fost început decât în urmă cu puţină vreme. Serviciile de sănătate suedeze aveau dreptul legitim de a se exprima asupra considerentelor umanitare ale cauzei, însă pentru a decide asupra situaţiei sale trebuia privită situaţia sa în ansamblu, nu doar referirea la faptul că este sero-pozitivă. Potrivit ambasadei suedeze, SIDA poate fi tratată şi în Zambia. În plus, copiii reclamantei şi cea mai mare parte a familiei sale trăieşte în această ţară. Ţinând cont de ansamblul acestor elemente, Curtea a considerat că situaţia reclamantei nu constituie un tratament inuman în cazul în care ar fi expulzată.
| ← Ciliz contra Olandei - Rezident ilegal Relaţii de familie... | Verliere contra Elveţiei - Accident circulaţie Consecinţe în... → |
|---|
