Cooke contra Austriei - Contumacie Judecare recurs Obiectul recursului Consecinţe
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Cooke contra Austria, 8 februarie 2000, 25878/94
Atunci când o instanţă se pronunţă asupra cuantumului unei pedepse penale, prezenţa acuzatului la proces este, în principiu, necesară.
Reclamantul a fost condamnat pentru omor la 20 de ani de închisoare. Reclamantul a atacat decizia de condamnare atât sub anumite aspecte de drept, cât şi în privinţa duratei pedepsei, în timp ce parchetul a formulat apel cerând pronunţarea unei condamnări cu detenţiunea pe viaţă. Curtea supremă a fixat data şedinţei de judecată şi l-a informat pe reclamant, aflat în detenţie, că nu poate participa la judecată, unde va fi prezent avocatul său numit din oficiu. Cu câteva zile înainte de şedinţa de judecată, reclamantul a fost informat despre numele avocatului din oficiu care i-a fost desemnat şi a scris instanţei cerând să i se permită să participe la şedinţă în calitate de observator. I s-a răspuns că nu este posibil, iar şedinţa s-a desfăşurat în lipsa sa, ambele recursuri fiind respinse.
Art. 6 § 3 lit. versus În cadrul unei proceduri de recurs având ca obiect probleme de drept, instanţa supremă austriacă statuează doar asupra problemelor de interpretare a legislaţiei de fond şi procedurale aplicabile, astfel încât prezenţa inculpatului nu este neapărat necesară. În speţă, recursul reclamantului a tratat probleme de procedură şi de drept substanţial, iar cunoştinţele juridice ale reclamantului nu erau atât de dezvoltate încât să se poată afirma că apărarea pe care şi-ar fi putut-o face singur ar fi putut fi suficient de eficace. Astfel, sub acest aspect nu există nicio violare a art. 6.
În schimb, în ceea ce priveşte apelul contra duratei pedepsei, instanţei supreme i s-a cerut să verifice dacă pedeapsa ar fi putut fi redusă sau sporită şi, din acest punct de vedere, ea trebuia să ţină seama de caracterul reclamantului, de personalitatea acestuia, inclusiv de starea de spirit în ceea ce priveşte infracţiunea, motivaţia şi agresivitatea sa. Aceste elemente puteau fi luate în discuţie, doar dacă judecătorul ar fi avut contact direct cu reclamantul, astfel încât lipsa acestuia este echivalentă cu o violare a art. 6.
| ← GB contra Franţei - Expertiză Modificarea opiniei expertului... | Magee contra Marea Britanie - Asistenţă juridică inexistentă... → |
|---|
