Zoon contra Olandei - Luarea la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti în vederea apelului Prezentarea unei versiuni rezumate a sentinţei de fond Consecinţe
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Zoon contra Olanda, 7 decembrie 2000, 29202/95
Pentru formularea unei căi de atac este suficientă prezentarea unei versiuni rezumate a hotărârii atacate.
Medic de profesie, reclamantul a fost condamnat pentru că a practicat eutanasia. Hotărârea a fost pronunţată în prezenţa avocatului său, însă între părţi există o controversă cu privire la faptul dacă a fost citită hotărârea în integralitatea sa sau doar dispozitivul acesteia. Guvernul afirmă că o versiune prescurtată a deciziei a fost disponibilă din ziua pronunţării, iar practica administrativă consta în punerea la dispoziţia celui interesat a unei copii, la cererea acestuia. Reclamantul, care nu a formulat apel, susţine că avocatul său a sunat la tribunal în termenul legal de apel însă i s-a spus că nu există încă o variantă scrisă a hotărârii. Versiunea rezumată a hotărârii nu cuprindea probele pe care se baza hotărârea de condamnare. În practică, o versiune scrisă completă a hotărârii nu era redactată decât în cazul formulării unui apel.
Art. 6 parag. 3 lit. b. Nimeni nu contestă că instanţa a pronunţat cel puţin dispozitivul hotărârii de condamnare în prezenţa avocatului reclamantului şi că, independent de faptul dacă avocatul cunoştea practica constând în comunicarea unei versiune rezumate a hotărârii doar la cerere, nu este contestat de către părţi că această versiune a hotărârii a fost disponibilă în 48 de ore de la pronunţarea ei. Astfel, era posibil ca reclamantul sau avocatul său să ia la cunoştinţă de textul hotărârii anterior expirării termenului de apel. Fiind de natură juridică, argumentele reclamantului erau prezentate în versiunea simplificată a hotărârii şi, chiar dacă nu enumera elementele de probă pe care s-a bazat soluţia, reclamantul nu a negat niciodată că ar fi comis actele ce îi erau reproşate şi nici nu a contestat probele. În plus, Curtea a observat că, atâta vreme cât în dreptul olandez un apel este îndreptat mai degrabă contra actului de acuzare, şi mai puţin împotriva unei sentinţe în primă instanţă, exercitarea unei astfel de căi de atac implică o nouă stabilire a stării de fapt şi o nouă apreciere a elementelor de drept, astfel încât reclamantul sau avocatul său ar fi putut estima şansele de succes ale apelului şi pe baza versiunii prescurtate a hotărârii pronunţate în primă instanţă. În consecinţă, Curtea costată că reclamantul a avut la îndemână toate elementele dosarului ce îi erau necesare pentru formularea şi susţinerea unui apel, iar plângerea sa nu este fondată.
| ← Vaudelle contra Franţei - Informarea acuzatului cu privire la... | GB contra Franţei - Expertiză Modificarea opiniei expertului... → |
|---|
