Vaudelle contra Franţei - Informarea acuzatului cu privire la existenţa acuzaţiei penale Mijloace de informare Conţinutul garanţiei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Vaudelle contra Franţa, 30 ianuarie 2001, 35683/97
Obligaţia de informare există şi atunci când făptuitorul nu are discernământ.
În martie 1995, reclamantul a fost plasat sub curatelă în urma unei hotărâri judecătoreşti prin care judecătorul a constatat alterarea facultăţilor sale mentale, motiv pentru care trebuie reprezentat şi asistat în actele sale. Fiul său a fost desemnat drept curator. O lună mai târziu, împotriva reclamantului a fost depusă o plângere penală pentru o agresiune sexuală asupra unui minor. Reclamantul nu s-a prezentat la două dintre convocările ce îi fuseseră adresate de către parchet de a se prezenta la o clină în vederea unui examen psihiatric. Reclamantul nu s-a prezentat nici la şedinţa de judecată convocată, deşi a primit personal citaţia. În cursul şedinţei, nu a fost reprezentat, iar instanţa l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea şi la plata unor daune civile. Fiul său afirmă că a aflat de arestarea şi condamnarea reclamantului doar la momentul la care acesta a început executarea pedepsei, întrucât toate citaţiile îi fuseseră trimise anterior acestuia. Cererile adresate parchetului de pe motiv că tatăl său nu era în măsură să îşi asigure apărarea au rămas fără succes.
Art. 6 § 3 lit. a. Problema care se pune în speţă este aceea de a şti dacă respectarea drepturilor procedurale a garantat reclamantului exercitarea suficientă a dreptului său la un proces echitabil şi i-a permis să îşi exercite dreptul la apărare, în condiţiile în care un judecător considerase că acesta nu are discernământul necesar pentru a întocmi acte civile şi i-a desemnat un curator. Curtea a constatat că infracţiunea de care a fost acuzat reclamantul prezenta o importanţă specială, fiind vorba despre agresarea sexuală a unui copil, fapta fiind pasibilă de o sancţiune cu închisoarea. Era vădit necesară o examinare psihiatrică, numai că reclamantul s-a sustras de la această după două citaţii. În plus, Curtea a constatat că organele de anchetă şi instanţele penale cunoşteau faptul că reclamantul fusese pus sub curatelă. Or, în speţă, instanţa penală a pronunţat o sentinţă de condamnare în absenţa reclamantului, a vreunui reprezentant de-al său şi fără a se fi realizat un raport de expertiză psihiatrică.
Curtea a considerat că, ţinând cont de caracterul special al cauzei, instanţa internă ar fi trebuit să vegheze la asigurarea echităţii procedurii şi să ia măsurile necesare pentru a asigura prezenţa reclamantului la proces şi asistenţa juridică a acestuia din oficiu. Mai mult, trebuiau luate garanţii procedurale speciale ţinând cont de tulburările mentale ale reclamantului şi de faptul că nu avea capacitate civilă de exerciţiu. O persoană recunoscută ca fiind inaptă să îşi apere interesele sale civile şi care beneficiază de asistenţă sub acest aspect, ar fi trebuit să dispună, în egală măsură, de asistenţă pentru a se apăra împotriva unei acuzaţii penale grave. Mai mult, Curtea a observat că procedura penală a vizat şi unele aspecte civile, în care reclamantul trebuia reprezentat de curatorul său. Astfel, Curtea a considerat că reclamantul nu a înţeles natura acuzaţiei îndreptate împotriva sa şi nu a fost informat despre aceasta, astfel că art. 6 a fost violat.
| ← Mattoccia contra Italiei - Informarea acuzatului despre... | Zoon contra Olandei - Luarea la cunoştinţă a hotărârii... → |
|---|
