De Virgiliis contra Italiei - Forma actelor de sesizare a unei instanţe Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, decizia De Virgiliis versus Italia, 20 aprilie 1999, 39211/98
Reglementările relative la forma actelor procesuale este necesară asigurării unei bune administrări a justiţiei
Împotriva reclamantului, de profesie avocat, s-a deschis o procedură disciplinară, acesta fiind suspectat că a obţinut un client, în mod indirect, pe cale unui intermediar. Consiliul baroului l-a sancţionat cu vot de blam, sancţiune care a fost confirmată şi în apel. Recursul reclamantului a fost respins ca inadmisibil de către Curtea de Casaţie, pe motiv că starea de fapt nu este expusă niciunde în recursul formulat de către reclamant.
Art. 6. Accesul la justiţie. În speţă, nu este necesar să se determine dacă această dispoziţie este aplicabilă, întrucât, oricum, plângerea este în mod vădit nefondată. Curtea a considerat că reglementările relative la forma actelor procesuale este necesară asigurării unei bune administrări a justiţiei, iar reclamantul trebuia să e aştepte ca aceste reguli să îi fie aplicate. E adevărat că astfel de reglementări nu trebuie să împiedice justiţiabilul să se prevaleze de o cale de recurs disponibilă, însă, în speţă, nimic nu permite a afirma că ceva l-ar fi împiedicat pe reclamant să ofere măcar o descriere succintă a stării de fapt. ţinând cont de specificitatea rolului instanţei de casaţie, Curtea a considerat că se poate admite ca o astfel de instanţă să impună reguli ce ţin de un formalism mai ridicat. De aceea, plângerea este inadmisibilă, fiind vădit nefondată.
| ← Hornsby contra Greciei - Acces la justiţie Procedură de... | Antonakopoulos, Vorstsela şi Antonakopoulos contra Greciei → |
|---|
