Miragall Escolano şi alţii contra Spaniei - Termen de prescripţie Mod de calcul Acces la justiţie
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Miragall Escolano şi alţii versus Spania, 25 ianuarie 2000, 38366/97, 38688/97, 40777/98, 41400/98, 41446/98, 41484/98, 41487/98 şi 41509/98
Aplicarea regulilor de prescripţie nu poate conduce la privarea unei persoane de orice posibilitate rezonabilă de a prezenta o acţiune.
Ordinul naţional al farmaciştilor, din care fac parte şi reclamanţii, a contestat valabilitatea unui decret ce modifica adaosul comercial maxim al farmaciştilor, iar instanţa supremă sesizată a admis acţiunea şi a anulat decretul în cauză. Decizia sa a fost comunicată, trei zile mai târziu, Rodinului naţional al farmaciştilor, însă nu şi reclamanţilor, care nu fuseseră părţi la acea procedură. La câteva luni mai târziu, decizia a fost publicată în jurnalul oficial. Reclamanţii au formulat cereri adresate administraţiei prin care cereau despăgubiri pentru prejudiciul ce le-a fost cauzat de decretul anulat în instanţă. În absenţa unui răspuns din partea autorităţilor, reclamanţii au formulat acţiuni în contencios în faţa instanţei supreme. Aceasta a respins acţiunea lor ca tardivă, întrucât cererea adresată autorităţilor fusese depusă la mai mult de un an de la data pronunţării hotărârii de anulare a decretului în cauză. Reclamanţii au formulat un recurs în faţa instanţei constituţionale susţinând că termenul de la care se calculează termenul de introducere a cererii se calculează începând cu data publicării în jurnalul oficial a deciziei instanţei supreme. Recursul lor a fost respins, instanţa constituţională considerând că se poate prezuma că ordinul farmaciştilor i-a informat pe reclamanţi despre situaţia apărută de la data hotărârii instanţei.
Art. 6. Accesul la justiţie. Subliniind caracterul limitat al controlului pe care îl exercită asupra interpretării regulilor procedurale realizată de către instanţele interne, Curtea aminteşte că aplicarea regulilor de prescripţie nu poate conduce la privarea unei persoane de orice posibilitate rezonabilă de a prezenta o acţiune. În speţă, Curtea a considerat că este puţin probabil ca reclamanţii să fi luat la cunoştinţă de o decizie a unei instanţe de judecată care nu le era destinată, în condiţiile în care nu fuseseră parte la procedură. În acest context, Curtea a considerat că respingerea acţiunii lor ca tardivă este rezultatul unei interpretări nerezonabile a unei exigenţe procedurale şi aduce atingere dreptului de acces la justiţie al reclamanţilor. Curtea a considerat că, în calculul termenelor de recurs sau de prescripţie, momentul de la care acestea trebuie să fie socotite este cel la care justiţiabilul ar fi putut, în mod real, să aibă cunoştinţă de situaţia pe care doreşte să o conteste. În consecinţă, art. 6 a fost violat.
| ← Khalfaoui contra Franţei - Recurs Condiţia începerii... | Lagrange contra Frantei - Limitarea accesului la justitie Lege... → |
|---|
