Khalfaoui contra Franţei - Recurs Condiţia începerii executării pedepsei Violarea art 6
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Khalfaoui contra Frantei, 14 decembrie 1999, 34791/97
Compatibilitatea limitărilor prevăzute de dreptul intern pentru accesul la justiţie depinde de particularităţile procedurii în cauză.
Reclamantului i s-a început urmărirea penală şi a fost arestat sub acuzaţia de agresarea sexuală a unei persoane aflată sub autoritatea sa, în fapt reproşându-i-se că, în calitate de medic, a agresat sexual o pacientă. Reclamantul a fost pus în libertate sub control judiciar în ianuarie 1994, iar în februarie 1995 a fost trimis în judecată. Instanţa l-a condamnat la 3 ani de închisoare, dintre care unul cu suspendare, şi la plata unor daune interese. Curtea a de apel a ridicat pedeapsa la patru ani de închisoare, precum şi valoarea despăgubirilor civile. Cu toate acestea, nu s-a dispus arestarea reclamantului, care a formulat recurs în noiembrie 1995. Parchetul i-a comunicat reclamantului, la domiciliul său din Tunisia, unde se mutase între timp, o somaţie de a se preda pentru executarea pedepsei, cel târziu cu o zi înainte de judecarea recursului său, altfel, în baza normelor legale, acesta va fi inadmisibil. Reclamantul a cerut instanţei, în aplicarea aceluiaşi text legal, o dispensă ataşând un certificat medical care atesta faptul că suferă de o boală contagioasă, astfel încât nu i se permite părăsirea teritoriului tunisian decât după data stabilită pentru judecarea recursului. Cererea de acordare a unui dispense a fost respinsă, iar recursul său a fost declarat inadmisibil, din cauza omisiunea recurentului de a începe executarea pedepsei.
Art. 6. Accesul la justiţie. Compatibilitatea limitărilor prevăzute de dreptul intern pentru accesul la justiţie depinde de particularităţile procedurii în cauză. În speţă, obligaţia de a începe executarea pedepsei, astfel cum era prevăzută în legea internă, îl obliga pe reclamant să se supună unei privări de libertate, deşi în dreptul francez recursul are caracter suspensiv, iar decizia pronunţată în apel nu este irevocabilă. Condamnarea nu devine executorie decât la momentul în care recursul contra deciziei din apel este respins.
În plus, Curtea a considerat că, deşi executarea hotărârilor judecătoreşti constituie un scop legitim, autorităţile au la dispoziţie o mulţime de alte mijloace prin care să asigure executarea sancţiunilor penale după pronunţarea instanţei de recurs.
Curtea a considerat că, ţinând cont de importanţa controlului operat de către instanţa de recurs, refuzul de a examina un recurs pe motiv că persoana acuzată penal nu a început executarea unei pedepse care ar putea fi anulată constituie o sancţiune prea dură, privind către dreptul unei persoane de a avea acces la justiţie, cu atât mai mult cu cât persoana în cauză se bucură încă de beneficiul prezumţiei de nevinovăţie. De aceea, Curtea a considerat că art. 6 a fost violat.
| ← Antonakopoulos, Vorstsela şi Antonakopoulos contra Greciei | Miragall Escolano şi alţii contra Spaniei - Termen de... → |
|---|
