Deţinut Obligatia statului de a mentine legăturile de familie Permisiune exceptionala - Schemkamper contra Franţei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Schemkamper contra Franţa, 18 octombrie 2005, 75833/01
Detenţia unei persoane atrage, prin natura sa, o restricţionare a exercitării dreptului la viaţă de familie, însă statele au obligaţia să permită menţinerea unui contact între un deţinut şi familia sa.
Reclamantul este cetăţean german, deţinut într-un penitenciar după ce a fost condamnat la 20 de ani închisoare pentru omor. În aprilie 2001, reclamantul a cerut unei instanţe o permisiune excepţională de a părăsi penitenciarul câteva ore pentru a se duce să-şi vadă tatăl ce era pe moarte. Instanţa a respins cererea sa, în considerarea restului de pedeapsă ce-l mai avea de executat şi a precedentului care s-ar fi creat. Părinţii reclamantului, care s-au mutat într-un camping în apropiere de penitenciar, l-au vizitat de 19 ori în 2001 şi de 13 ori în 2002. De asemenea, reclamantul a primit permisiunea de a ieşi din penitenciar de 3 ori în 2003 pentru a-şi vedea tatăl, care a decedat în 2005.
Art. 8. Viaţă familială. Curtea a amintit că detenţia unei persoane atrage, prin natura sa, o restricţionare a exercitării dreptului la viaţă de familie, însă statele au obligaţia să permită menţinerea unui contact între un deţinut şi familia sa. Curtea a constatat că părinţii reclamantului au obţinut un drept de vizită permanent pe care şi l-au exercitat regulat în perioada în care reclamantului nu i s-a permis să părăsească penitenciarul. Ulterior, reclamantul a putut să iasă de trei ori din centrul de detenţiei pentru a-şi vedea părinţii. În aceste condiţii, Curtea a constatat că refuzul instanţei din 2001 nu este o măsură disproporţionată, ţinând cont şi de natura faptei şi severitatea pedepsei pe care o avea de executat reclamantul. De aceea, art. 8 nu a fost violat.
Art. 13. Constatând că, la acel moment, ordonanţele emise de judecătorul cu privire la permise de ieşire din penitenciar erau calificate de către lege ca şi acte administrative ce nu puteau fi atacate decât de procuror, Curtea a constatat că reclamantul nu a avut vreun remediu eficace de a se plânge de refuzul de a părăsi penitenciarul. De aceea, art. 13 a fost violat.
| ← Expulzare Dificultati de adaptare Revenire ilegala in tara... | Expulzare Recidivist Lipsa de proportionalitate a masurii -... → |
|---|
