DYBEKU contra Albaniei - Ameliorarea urgentă a condiţiilor de detenţie: condiţii de detenţie satisfăcătoare şi îngrijiri medicale adecvate pentru deţinuţii ce au nevoie de tratament special din cauza stării de sănătate
| Comentarii |
|
Cauza DYBEKU împotriva Albaniei (nr. 41153/06), hotărârea din 18 decembrie 2007 [secţia a IV-a]
În fapt
Din anul 1996, reclamantul suferă de schizofrenie paranoidă cronică. Timp de mai mulţi ani, a fost internat şi tratat în diferite spitale psihiatrice din Albania. în august 2002, au fost pornite procedurile penale împotriva sa, fiind în cele din urmă acuzat pentru omor şi posesie ilegală de explozibil. El a fost plasat într-un centru de detenţie provizorie, unde a împărţit o celulă cu un număr nespecificat de deţinuţi. în mai 2003, în temeiul unui raport medical care concluziona că la momentul săvârşirii infracţiunii reclamantul era în remisiune, instanţa competentă a hotărât că poate răspunde penal. Instanţa a constatat vinovăţia sa şi l-a condamnat la închisoare pe viaţă. Reclamantul a apelat hotărârea fără succes, iar cererile sale de efectuare a unor noi rapoarte medicale au fost respinse ca inutile cauzei. Din decembrie 2003, reclamantul s-a aflat în trei închisori diferite: Tirana 302, Tepelene şi Peqin, unde a împărţit celulele cu colegii săi aflaţi în stare bună de sănătate şi, în ciuda stării sale de sănătate, a fost tratat ca un deţinut obişnuit. Potrivit precizărilor făcute de autorităţi, a fost imposibil să i se furnizeze reclamantului tratamentul medical necesar, astfel că a fost tratat cu medicamente similare celor prescrise de medicul său. Când starea lui de sănătate s-a înrăutăţit, în mai-iunie 2004, decembrie 2004 şi ianuarie 2005 a fost internat şi tratat în spitalul penitenciar Tirana.
Tatăl şi avocatul reclamantului au depus mai multe plângeri împotriva administraţiei spitalului penitenciar şi a unităţii medicale susţinând că au existat neglijenţe în prescrierea tratamentului medical adecvat şi că starea de sănătate a reclamantului s-a deteriorat datorită lipsei tratamentului. Plângerile lor au fost respinse. Dată fiind evoluţia tulburărilor stării sale mentale, în ianuarie 2005 avocatul său a pornit procedurile prin care solicita eliberarea sa sau transferul la o unitate medicală, susţinând caracterul impropriu al condiţiilor de detenţie şi faptul că acestea îi puneau viaţa în pericol. De asemenea, avocatul a solicitat examinarea psihiatrică a reclamantului. Cererile sale au fost respinse, ca şi apelul declarat ulterior.
În drept
Art. 3 - Părţile au fost de acord că reclamantul suferea de o tulburare mintală cronică care implica episoade psihotice şi paranoice. Starea sa a fost de asemenea deteriorată în timpul în care a primit tratament în spitalul penitenciar Tirana. Curtea a notat în plus că toate plângerile făcute de tatăl şi avocatul reclamantului au fost ignorate şi că ultima evaluare a stării de sănătate a reclamantului data din 2002. Actele medicale ale reclamantului arătau că i s-a prescris în mod repetat acelaşi tratament şi că nu s-a făcut nicio descriere detaliată a evoluţiei bolii sale. Sentimentul de inferioritate şi neputinţă tipic celor care suferă de boli mintale impunea o vigilenţă crescută în examinarea respectării prevederilor Convenţiei. Deşi autorităţile erau cele care decideau - pe baza regulilor recunoscute ale ştiinţei medicale - metodele terapeutice folosite pentru prezervarea sănătăţii fizice şi mintale ale pacienţilor care erau incapabili să decidă pentru ei înşişi, şi pentru care erau prin urmare responsabile, astfel de pacienţi rămân sub protecţia art. 3. Curtea a acceptat că însăşi natura stării psihice a reclamantului l-a făcut mai vulnerabil decât media deţinuţilor şi că detenţia sa ar fi putut exacerba într-o anumită măsură sentimentele sale de suferinţă şi frică.
Guvernul a admis că reclamantul a fost tratat ca ceilalţi colegi în ciuda stării sale particulare de sănătate, ceea ce demonstrează nerespectarea recomandărilor Consiliului Europei referitoare la deţinuţii cu boli mintale. Guvernul nu a depus nici informaţii detaliate despre condiţiile materiale ale detenţiei reclamantului, şi nici informaţii din care să rezulte dacă acele condiţii au fost adecvate unei persoane cu un astfel de istoric de tulburări mintale. în plus, vizitele regulate ale reclamantului la spitalul penitenciar nu pot fi văzute ca o soluţie, de vreme ce reclamantul executa o pedeapsă de închisoare pe viaţă. Multe din acele lipsuri puteau fi remediate chiar în absenţa unor mijloace financiare considerabile. Lipsa resurselor nu putea justifica în niciun caz precaritatea condiţiilor de detenţie, în asemenea măsură încât să atingă pragul minimal de exigenţe cerute pentru ca art. 3 să fie aplicabil. Curtea a luat în considerare efectele cumulative ale tuturor condiţiilor improprii de detenţie la care reclamantul a fost supus şi care au avut în mod clar un efect dăunător asupra sănătăţii sale. A luat de asemenea notă de
constatările Comitetului pentru Prevenirea Torturii al Consiliului Europei făcute prin ultimele rapoarte referitoare la condiţiile de detenţie din închisorile din Albania, în special în ceea ce priveşte deţinuţii cu boli mintale. Ea a apreciat că natura, durata şi severitatea relelor tratamente la care reclamantul a fost supus şi efectele negative cumulative asupra sănătăţii sale au fost prin urmare suficiente pentru a fi calificate ca inumane şi degradante.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41: 5.000 euro daune morale. Art. 46: Albania trebuie să ia de urgenţă măsurile necesare pentru a asigura condiţii de detenţie potrivite şi în special tratamentul medical adecvat deţinuţilor care necesită îngrijiri speciale datorită stării lor de sănătate.
| ← WOLKENBERG contra Poloniei - Măsuri generale-în special... | ALEKSANYAN contra Rusiei - Lipsa de asistenţă medicală pentru... → |
|---|
