WOLKENBERG contra Poloniei - Măsuri generale-în special introducerea unei noi legislaţii - luate de statul pârât pentru înlăturarea unei probleme sistemice în dreptul intern
| Comentarii |
|
Cauza WOLKENBERG si alţii împotriva Poloniei (nr. 50003/99), decizia din 4 decembrie 2007 [secţia a IV-a]
Cauza WITKOWSKA-TOBOLA împotriva Poloniei (nr. 11208/02), decizia din 4 decembrie 2007 [secţia a IV-a]
În fapt
Ca şi în cauza Broniowski, familiile reclamanţilor au fost forţate, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, să abandoneze terenurile din teritoriile de dincolo de râul Bug care nu mai făceau parte din Polonia şi să se stabilească între noile graniţe ale Poloniei. în temeiul unei scheme de despăgubiri instituite de statul polonez, ei au solicitat şi obţinut certificate care îi îndreptăţeau să primească contravaloarea proprietăţilor abandonate, dedusă fie din preţul proprietăţilor imobiliare cumpărate de la stat, fie dintr-o taxă de „folosinţă veşnică" a proprietăţii de stat. Totuşi, ei nu au putut executa pretenţiile lor datorită lipsei de proprietăţi disponibile. Aceştia şi un număr mare de alţi petenţi au depus ulterior cereri la Curte. în 2004, în cauza pilot Broniowski, Curtea a constatat că a existat o problemă sistemică în maniera în care cererile au fost tratate şi a solicitat statului pârât să asigure prin măsuri legale şi administrative potrivite implementarea drepturilor de proprietate ale petenţilor sau să le acorde un remediu echivalent. Statul polonez a răspuns introducând o nouă legislaţie («Legea 2005») care oferea petenţilor alegerea între compensarea valorii terenurilor abandonate cu preţul de înlocuire al terenului sau încasarea unor sume de bani gheaţă. A fost stabilit ca nivel al despăgubirilor un plafon de 20% din valoarea curentă a proprietăţii abandonate. După înţelegerea amiabilă din cauza Broniowski şi intrarea în vigoare a Legii 2005, reclamanţii au beneficiat de o procedură accelerată a plăţii în considerarea circumstanţelor lor personale. Ei au acceptat oferta guvernului dea li se plăti cu bani gheaţă, dar au declarat că, totuşi, doresc ca cererile formulate în faţa Curţii să-şi urmeze cursul şi să-şi susţină drepturile pentru pro-centul rămas de 80% din valoarea curentă a proprietăţilor abandonate.
în cererile adresate Curţii, reclamanţii s-au plâns de faptul că statul nu le-a asigurat concretizarea dreptului
lor la despăgubiri înainte de intrarea în vigoare a Legii 2005, precum şi de încălcarea drepturilor lor de proprietate sub aspectul restrângerii dreptului lor la despăgubiri prin noua lege la 20% din valoarea curentă a terenului abandonat.
În drept
Era inerent ca evaluarea situaţiei de fapt făcută de Curte în cauza pilot să se extindă în mod necesar dincolo de interesele individuale ale reclamantului şi să solicite examinarea cauzei şi din perspectiva măsurilor generale ce trebuiau să fie luate în interesul altor potenţiale persoane afectate. Aceeaşi logică a fost urmată când s-a determinat dacă cererea putea fi scoasă de pe rolul Curţii în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) al Convenţiei, întrucât litigiul a fost rezolvat. Pentru aceeaşi raţiune, constatările Curţii din cauzele de faţă vor fi valabile în contextul tuturor cauzelor similare ce vor urma.
a) Sistemul de despăgubiri prevăzut de Legea 2005 -Curtea a acceptat în mod expres în cauza Broniowski că reforma radicală din sistemul economic şi politic al Poloniei, ca şi starea finanţelor, puteau justifica limitări stringente ale despăgubirilor datorate petenţilor de la râul Bug. Este cunoscut faptul că Legea 2005 a fost un compromis între speranţele petenţilor şi constrângerile bugetare ale statului şi că statul avea, de asemenea, obligaţii financiare către multe alte persoane care au suferit considerabile pierderi materiale datorită naţionalizării sau exproprierii proprietăţilor lor în regimul totalitar. Alegerea pe care autorităţile au făcut-o, în special decizia lor de a impune un plafon legal de 20% al despăgubirilor şi de a folosi indicele preţurilor de consum pentru a reevalua proprietăţile petenţilor la data plăţii, nu apărea ca fiind nerezonabilă sau disproporţionată în lumina marjei largi de apreciere şi a faptului că scopul despăgubirilor nu era acela de a asigura restituirea pentru o anume expropriere, ci să uşureze efectele preluării, care nu era atribuibilă statului polonez. Pentru aceste motive, având în vedere în special obiectivele interesului public, prevederile contestate au menţinut echilibrul just între protecţia dreptului de proprietate al reclamanţilor şi interesul general, într-o manieră compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
b) Aplicarea în practică a Legii 2005 - Noua legislaţie a creat condiţii mai favorabile pentru rezolvarea cererilor, în special prin introducerea posibilităţii de a primi despăgubiri în bani gheaţă, ca o alternativă la procedura anterioară împovărătoare şi prin extinderea categoriilor de terenuri ce urmau a fi avute în vedere. Luând în considerare dificultăţile instituirii unei nou mecanism compensatoriu pentru a înregistra şi procesa până la 80.000 cereri de acordare a unor valori substanţiale, statul nu a putut fi cenzurat pentru acţiunile astfel luate în scopul remedierii situaţiei. El a acţionat prompt şi decisiv în introducerea noii legislaţii, stabilind clar regulile de procedură şi oferind o mai mare previ-zibilitate. Au fost alocate fonduri substanţiale pentru a asigura plăţile în bani gheaţă pentru petenţi şi au fost luate măsuri care să asigure transparenţa, atât pentru petenţi, cât şi pentru plătitorii de taxe. Aşa cum s-a demonstrat prin numărul şi rezultatele licitaţiilor competitive şi prin operaţiunea de plată cu bani gheaţă, obstacolele practice şi legale în exercitarea drepturilor petenţi lor au fost îndepărtate prin acest sistem, c) Dacă litigiul a fost rezolvat - Curtea a fost satisfăcută că Legea 2005 garanta „implementarea dreptului de proprietate în chestiune în ceea ce priveşte cererile restante privitoare la râul Bug", astfel cum au fost indicate în cea de-a patra dispoziţie operativă a hotărârii pilot Broniowski. în ceea ce priveşte reparaţia pentru orice prejudiciu trecut suferit ca rezultat al disfuncţio-nalităţii sistemului de despăgubiri înainte ca noua legislaţie să fie introdusă, ea a notat că reclamanţii nu au solicitat o reparaţie şi nici nu au dovedit existenţa vreunei politici sistematice a Poloniei de refuzare a cererilor de despăgubire. Prin urmare, Curtea nu a găsit niciun motiv pentru a considera că remediile interne la care s-a referit în hotărârea de înţelegere amiabilă din cauza Broniowski nu erau disponibile sau efective, în plus, având în vedere scopurile procedurilor din cauza pilot, rolul Curţii, după pronunţarea hotărârii şi implementarea de către stat a măsurilor generale în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei, nu a putut fi convertit în furnizarea de ajutor financiar individual în cazurile repetitive derivate din aceeaşi situaţie sistemică. Astfel, fără a se abate de la deciziile sale de a restitui orice cerere dacă circumstanţele - în special funcţionarea în viitor a sistemului de compensaţii prevăzut de Legea 2005 - o justificau, Curtea a fost satisfăcută de faptul că procedurile prevăzute de acea lege au furnizat reclamanţilor - şi altor petenţi aflaţi în aceeaşi situaţie - remedii interne, astfel încât nu se mai justifică o examinare suplimentară a cererii lor. Concluzie: radiere (unanimitate).
[Pentru jurisprudenţa anterioară asupra râului Bug, a se vedea cauza Broniowski împotriva Poloniei (nr. 31443/ 06), hotărârile asupra fondului (Nota de informare nr. 65) şi asupra soluţionării amiabile (Nota de informare nr. 79)]
| ← EL MAJJAOUI şi STICHTUNG TOUBA MOSKEE contra Olandei -... | DYBEKU contra Albaniei - Ameliorarea urgentă a condiţiilor de... → |
|---|
