Fadeyeva contra Rusiei - Mediu sănătos Activitatea unei oţelării Incidenţa art 8
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Fadeyeva contra Federaţia Rusă, 9 iunie 2005, 55723/00
După cum Curtea a decis în afacerea Lopez Ostra versus Spania consecinţele nefaste ale poluării trebuie să aibă un minimum de gravitate pentru a intra sub incidenţa art. 8.
Reclamanta locuieşte într-un oraş în care se află un important centru siderurgic. În 1982, şi-a construit un apartament situat la 450 metri de o oţelărie. Deşi autorităţile stabiliseră o zonă tampon în jurul acesteia, mii de persoane, între care şi reclamanta locuiau acolo. În anii 1990, un program al autorităţilor a admis că starea de sănătate a locuitorilor se degradează continuu şi a recomandat mutarea persoanelor care locuiau în zona respectivă. În 1995, reclamanta a cerut în justiţie acordarea unei spaţiu în altă zonă pentru a se muta, arătând că concentrarea substanţelor toxice şi a nivelului fonic îi pun în pericol viaţa. Instanţa a dispus doar înscrierea ei pe o listă de priorităţi la atribuirea unui apartament social, arătând că nu poate dispune mutarea imediată a reclamantei, întrucât acest lucru depinde nivelului creditelor publice alocate acestui scop. Reclamanta a încercat să obţină executare acestei hotărâri, însă executorul judecătoresc a descoperit că nu există nici o listă cu priorităţi. În 1999, reclamanta a cerut din nou în instanţă mutarea sa, însă instanţa a respins cererea pe motiv că reclamanta este trecută pe lista de aşteptare a localităţii. Potrivit unui raport depus în faţa Curţii, s-a stabilit că persoanele aflate în zonă au un nivel al maladiilor peste medie.
Art. 8. Dreptul la viaţă privată. Părţile au poziţii contrare cu privire la gravitatea poluării şi a efectelor acesteia asupra vieţii private a reclamantei. După cum Curtea a decis în afacerea Lopez Ostra versus Spania consecinţele nefaste ale poluării trebuie să aibă un minimum de gravitate pentru a intra sub incidenţa art. 8. Din documentele produse în faţa Curţii cu referire la datele de după 1998, anul ratificării Convenţiei de către Federaţia Rusă, că nivelul poluării excede limitele stabilite prin reglementările interne. Mai mult, statul a refuzat să pună la dispoziţia Curţii mai multe documente conţinând astfel de măsurători, de unde se poate trage concluzia că în anumite perioade este posibil ca situaţia să fi fost mai gravă decât cea indicată în actele aflate la dispoziţia Curţii, fapt care rezultă şi din deciziile instanţelor interne. Cu privire la responsabilitatea statului, în condiţiile în care oţelăria a fost privatizată în 1993, Curtea a amintit faptul că statul răspunde pentru lipsa unei reglementări a activităţilor societăţilor private în domeniile poluante, iar decizia instanţelor interne care au admis parţial cererile reclamantei nu au schimbat cu nimic situaţia acesteia. De aceea, există o violare a obligaţiilor pozitive care rezultă din aplicarea dispoziţiilor art. 8, care a fost violat.
| ← Znamenskaya contra Rusiei - Copil născut mort Numele tatălui... | Roche contra Marea Britanie - Persoană supusă unor teste... → |
|---|
