CEDO, secţia III, hotărârea Fociac c. România, 3 februarie 2005, 2577/02
În speţă, statul nu are nici o culpă în neexecutarea hotărârii judecătoreşti. În realitate, executarea acesteia implica un fapt personal al unei persoane asupra căreia statul nu avea controlul.
Reclamantul a fost concediat de către firma privată la care lucra. Ulterior, a intentat o acţiune în justiţie contra actului de concediere, iar acţiunea sa a fost admisă, instanţa obligând societatea să îl angajeze cu titlu retroactiv pe reclamant. Societatea a refuzat să execute hotărârea, suportând în acest scop mai multe amenzi. Reclamantul a cerut şi indexarea cu indicele de inflaţie a sumei de bani la care societatea a fost condamnată, cu titlu de despăgubiri.
Art. 6. Accesul la justiţie. Curtea a amintit faptul că, în principiu, neexecutarea unei hotărâri constituie o violarea a dreptului de acces la justiţie, întrucât conduce la lipsirea de orice efect util a unei accesului la o instanţă. În speţă, Curtea a constatat totuşi că, în speţă, statul nu are nici o culpă în neexecutarea hotărârii judecătoreşti. În realitate, executarea acesteia implica un fapt personal al unei persoane asupra căreia statul nu avea controlul. Curtea observă că statul a utilizat cu rapiditate de toate mijloacele de constrângere de care a dispus, astfel că nu există o violare a art. 6.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Fociac contra României - Executarea hotărârii judecătoreşti. Obligaţiile statului.
