García Ruiz contra Spaniei - Motivarea hotararii Obligatia de a raspunde argumentelor partilor
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea García Ruiz c. Spania, 21 ianuarie 1999, 30544/96
Hotărârile judecătoreşti trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.
În fapt. Reclamantul este avocat. Reclamând unele onorarii de la un client, reclamantul a introdus o acţiune în instanţă, susţinând că deşi actele pentru care reclamă onorarii au fost realizate în afara obiectului contractului de asistenţă juridică, ele au fost realizate pentru executarea obiectului principal al contractului. Acţiunea sa a fost respinsă, pe motiv că nu a probat eficacitatea actelor sale pentru care cere onorariu. Reclamantul a formulat apel, însă acesta a fost respins pe motiv că nu a probat că a acţionat în calitate de avocat în procedura de executare. Reclamantul a formulat recurs, susţinând că hotărârea din apel nu este motivată, pe motiv că el nu a susţinut că a acţionat în calitate de avocat, neavând contract pentru faza de executare, ci în calitate de mandatar al persoanei în cauză, în afara cadrului contractului de asistenţă juridică. Recursul său a fost respins.
Art. 6. Motivarea hotărârii judecătoreşti. Curtea aminteşte că, potrivit jurisprudenţei sale constate, hotărârile judecătoreşti trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura deciziei în cauză şi trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanţelor cauzei. Astfel, Curtea a considerat că, respingând o cale de atac, instanţa sesizată poate, în principiu, să îşi însuşească motivele reţinute în decizia atacată. În speţă, Curtea a constatat că instanţa de apel a acceptat starea de fapt reţinută de către prima instanţă, după care a şi-a însuşit motivele acestei instanţe, adăugând faptul că reclamantul nu a făcut proba exercitării unor acte în calitate de avocat al celeilalte părţi. Astfel, amintind faptul că nu intră în competenţa sa verifice eventualele erori cu privire la reţinerea stării de fapt, Curtea a considerat că instanţa de apel şi-a motivat hotărârea, chiar dacă o motivare mai amplă şi explicită ar fi fost de dorit. În consecinţă, art. 6 nu a fost violat.
| ← Mantovanelli contra Frantei - Contradictorialitate Procedura... | Cipru contra Turciei - Aplicabilitatea Conventiei Nordul... → |
|---|
