Garcia Alva contra Germaniei - Recurs contra arestării Drepturile la apărare
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Garcia Alva versus Germania, 13 februarie 2001, 23541/94
Prevederile art. 5 parag. 4 impun ca părţile să beneficieze de toate drepturile specifice unei proceduri echitabile, în special de accesul la dosarul de instrucţie penală.
Reclamantul a fost arestat pentru trafic de droguri şi a fost dus în faţa unui judecător care, după ce l-a audiat, a dispus emiterea unui mandat de arestare. Reclamantul a fost informat oral că este arestat pe baza mărturiei lui K., urmărit pentru trafic de droguri în cadrul unei proceduri distincte. Avocatul reclamantului a cerut să consulte dosarul clientului său şi să i se remită unele documente, inclusiv acea declaraţie, însă procurorii au refuzat, pe motiv că ar afecta urmărirea penală ce se desfăşoară într-o procedură penală distinctă. Ulterior, reclamantul a cerut controlul legalităţii stării sale de detenţie, însă procurorii au refuzat o dată în plus să comunice integralitatea actelor dosarului. Instanţa sesizată, care a dispus de o copie a dosarului, a menţinut starea de detenţie, ţinând cont în principal de declaraţiile lui K. Ulterior, reclamantul a reuşit să intre în posesia actelor dosarului, ceea ce a condus la respingerea recursului său constituţional.
Art. 5 § 4. În temeiul acestei dispoziţii, procedura trebuie să fie contradictorie şi să garanteze egalitatea armelor. Or, Curtea a considerat că nu există o egalitate a armelor atunci când avocatului i se refuză accesul la documentele din dosarul de urmărire penală, dat fiind că examinarea acestora este indispensabilă pentru a putea contesta în mod eficace starea de detenţie a clientului său. Ţinând cont de consecinţele dramatice al privării de libertate asupra drepturilor fundamentale ale unei persoane, procedura de verificare a legalităţii stării de detenţie trebuie, în principiu, să satisfacă toate exigenţele impuse prin art. 6 din Convenţie. Curtea a considerat, în special, că trebuie acordată o atenţie deosebită dreptului celui privat de libertate de a lua la cunoştinţă de actele dosarului şi de dreptul acestuia de a le putea comenta în faţa judecătorului. În speţă, reclamantul a fost informat în termeni generali cu privire la mărturiile depuse care fundamentau starea sa de detenţie, însă nu a avut un acces direct la acestea. Or, instanţa sesizată şi-a fondat decizia de menţinere în stare de arest tocmai pe aceste declaraţii, care par să fi avut un rol determinant în aprecierea necesităţii stării de detenţie. în consecinţă, Curtea a considerat că restricţionarea drepturilor reclamantului a fost contrară prevederilor art. 5 § 4, care a fost violat.
| ← Grauzinis contra Lituania - Recurs contra arestării... | Schöps contra Germaniei - Recurs contra arestării Egalitatea... → |
|---|
