Trzaska contra Poloniei - Menţinerea în stare de arest Durata măsurii Calculul duratei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, Trzaska versus Polonia, 11 iulie 2000, 25792/94
Perioada scursă între momentul hotărârii de condamnare în primă instanţă şi casarea acestei hotărâri nu intră în calculul duratei arestării, în ciuda efectului retroactiv al casării.
Reclamantul, a fost arestat în iunie 1991 sub acuzaţia de omor, viol şi furt. S-au desfăşurat mai multe şedinţe de judecată, dar dezbaterile au fost de mai multe ori amânate, fie din cauza schimbării completului de judecată, fie din cauza schimbării avocatului reclamantului. În martie 1995, reclamantul a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Ulterior, această hotărâre a fost casată, iar după rejudecare, în mai 1997, reclamantul a fost condamnat la aceeaşi pedeapsă. În tot acest interval de timp, reclamantul a fost arestat.
Art. 5 § 3. Perioada care trebuie luată în calcul pentru a verifica rezonabilitatea duratei arestului începe la 1 mai 1993, dată la care Convenţia a intrat în vigoare în Polonia, moment la care reclamantul era deja arestat de aproape doi ani. Perioada anterioară acestui moment nu poate fi inclusă în durata asupra căreia se poate pronunţa Curtea, însă de această perioadă se poate ţine seama în aprecierea de ansamblu a situaţiei. Curtea a considerat că perioada scursă între momentul hotărârii de condamnare în primă instanţă şi casarea acestei hotărâri nu intră în calculul duratei arestării, în ciuda efectului retroactiv al casării, întrucât în acest interval de timp reclamantul a fost deţinut în condiţiile art. 5 § 1 lit. a), astfel că art. 5 § 3 nu este aplicabil. În schimb, perioada scursă după casare şi până la pronunţarea condamnării după rejudecare intră în durata arestării, astfel încât perioada de care trebuie ţinut seama este de 3 ani şi 7 luni. Pentru a justifica o astfel de durata a arestului, instanţele interne s-au raportat la gravitatea faptelor de care era acuzat reclamantul. Curtea aminteşte că simpla gravitate a faptelor nu poate justifica o durată atât de lungă a perioadei de arest, astfel încât, văzând şi lungile perioade de inactivitate judiciară din motive neimputabile reclamantului, a constatat că durata arestării a fost nerezonabilă.
| ← Grams contra Germaniei - Ancheta eficace Calitatea anchetei | De Jong, Baljet şi Van der Brink contra Olandei - Arestare... → |
|---|
