Hashman si Harrup contra Marea Britanie, 25 noiembrie 1999, 25594/94
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Hashman si Harrup c. Marea Britanie, 25 noiembrie 1999, 25594/94
Ingerinţa în libertatea de exprimare trebuie prevăzută de o lege care îndeplineşte anumite condiţii.
Reclamanţii, „sabotori ai partidelor de vânătoare”, au jenat desfăşurarea unei astfel de partide vânătoare, motiv pentru care au fost condamnaţi la plata unui sume de 100 de lire sterline, pe motiv că comportamentul lor era contrar bunelor moravuri, în sensul că actele lor erau „considerate ca fiind mai degrabă rele decât bune de către majoritatea cetăţenilor contemporani cu persoanele în cauză. În fapt, primul reclamant speriase vânatul prin utilizarea unui corn de vânătoare, iar al doilea alungase câinii de vânătoare.
Art. 10. Principale chestiune în joc era cea de verifica în ce măsura sancţiunea aplicată a fost prevăzută de lege, mai precis de a verifica în ce măsură norma juridică aplicată reclamanţilor era suficient de previzibilă pentru a putea fi socotită lege în sensul Convenţiei. Curtea a observat că expresia „comportament contrar bunelor moravuri” şi definiţia dată acestei noţiuni în dreptul britanic, adică un act considerat mai degrabă rău decât bun de majoritatea cetăţenilor – sunt extrem de imprecise şi nu dă suficiente indicaţii unei persoane pentru a putea şti care acte sunt interzise şi care sunt permise. În consecinţă, condamnarea reclamanţilor nu a fost prevăzută de lege, iar art. 10 a fost violat.
| ← Wille contra Liechtenstein - Post de televiziune Interviu... | News Verlags GmbH & CoKG contra Austriei - Libertatea presei... → |
|---|
