Caloc contra Franţei - Incercare evadare Interventie in forta Conditii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Caloc c Franţa, 20 iulie 2000, 33951/96
Recursul la forţă pentru a împiedica evadarea unei persoane este licit dacă este proporţionat şi nu duce la violenţe gratuite.
În septembrie 1988, reclamantul a fost chemat la poliţie pentru fi interogat sub acuzaţia de că ar fi distrus două utilaje la locul de muncă. În cursul interogatoriului, reclamantul a încercat să fugă, însă a fost prins şi imobilizat de către poliţişti în urma unei încăierări cu aceştia. În urma incidentului, un medic la examinat pe reclamant însă nu a constatat niciun semn de violenţă, iar acesta nu s-a plâns de vreo durere. În cursul interogatoriilor care au urmat, reclamantul a recunoscut că a dorit să fugă şi că a opus rezistenţă jandarmilor. A doua zi, acelaşi medic a constatat existenţa unei contuzii la umărul drept. Plângerea sa penală a fost respinsă, pe motiv că urma de leziune care a devenit vizibilă poate să apară la un interval de timp de la momentul producerii leziunii.
Art. 3. Relele tratamente pe care le acuză reclamantul s-au produs în timpul detenţiei sale. Nu este contestat de către părţi că acesta a încercat să fugă din localul de poliţie şi că a fost oprit prin forţă, însă reclamantul susţine că a fost lovit după acest incident, afirmaţie care nu este susţinută de niciun element de probă. Curtea a considerat că explicaţia statului după care leziunea existentă asupra corpului reclamantului a fost produsă cu ocazia încercării sale de a fugi este o explicaţie plauzibilă. În raport de gravitatea acesteia şi de faptul că reclamantul nu neagă nici că a încercat să fugă, nici că a opus rezistenţă, Curtea a considerat că recursul la forţă al jandarmilor nu a fost disproporţionat, astfel că art. 3 nu a fost violat.
| ← McGuinness contra Marea Britanie - Discurs politic Refuz de a... | Dalban contra României - Presa Publicarea unor informatii din... → |
|---|
